Nu exista diavol, dar eu va spun ca l-am vazut!

Ceea ce va voi povesti este socant. Cei slabi sa nu citeasca, dar trebuie sa stie.

In data de 20 ian. 2009 a depus juramantul de credinta presedintele american B. Obama.
Noaptea am visat ca ma ridicam deasupra Pamantului. Acolo, sub privirile mele, se ridica un tron pana cand ajungea in punctul cel mai inalt (ca un varf de munte, dar nu era munte). Pe tron era o fiinta intunecata, invelita intr-o mantie neagra, cu gluga pe cap.De acolo cuprindea tot Pamantul.
M-am apropiat sa-i vad chipul si n-am reusit sa vad.O forta foarte puternica m-a impins.
Nu sunt in masura sa spun daca presedintele Obama are un rol pozitiv sau unul negativ in istoria omenirii. Daca are rol pozitiv atunci se intelege ca unde se ridica binele merge repede si raul pentru a-l impiedica sa se manifeste.
Imi amintesc foarte bine toate detaliile, dar cel mai bine imi amintesc faptul ca eram curioasa si curajoasa.
Ceea ce am vazut eu este energie. Este tot raul creat de omenire prin toate manifestarile ei negative (ganduri, vorbe, fapte, sentimente), dar pe care il poate anihila Lumina Cristica. Oamenii trebuie sa inteleaga acum, pana nu e prea tarziu, ca trebuie sa cheme si sa primeasca Lumina pentru a se vindeca.
Si totusi, exista. Se spune ca cea mai mare realizare a raului in zilele de pe urma va fi aceea de a convinge oamenii ca el nu exista.
Noi trebuie sa cerem ajutorul Divin. Sa ne inarmam cu credinta pentru ca din ea vin curajul si puterea.
Iubirea va spala durerile si ranile acestui razboi.

Legile universale (Legile Kybalionului)

1. Legea Mentalismului
Totul este spirit. Universul este mental.
Pot sti fiindca imi reamintesc.

2. Legea Corespondentei
Tot ceea ce compune universul se regaseste in toate componentele sale, atat in cele mai mici cat si in cele mai mari, desi in proportii diferite. Tot ce exista isi are corespondentul: curgerea vietii omului corespunde curgerii vietii in univers
Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos. Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus.
Cerul si Pamantul sunt eu.

3. Legea Vibratiei
Nimic nu sta (nu este in repaus), totul se misca, totul vibreaza.
O amintire adevarata pot s-o traiesc numai la intensitatea vibratiei dintai.

4. Legea Polaritatii
Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.
Singularitatea o sfarsesc prin EU SUNT TU SI TU ESTI EU.
Unde este binele este si raul. Iata Armonia!

5. Legea Ritmului
Totul se scurge inauntru sau inafara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulului se manifesta in totul, masura oscilatiei la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga, ritmul este constant.
Ma ating, ma despart si iar ma atig intr-un joc continuu si in acelasi ritm.

6. Legea Cauzei si Efectului (Karma)
Orice cauza are efectul sau, orice Efect are Cauza sa, totul se intampla conform Legii necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii.
Sunt raspunzator de fapta mea, fie ea considerata buna sau rea si stiu ca-i voi accepta consecintele.

7. Legea Genului
Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale Masculin si feminin, genul se manifesta in toate planurile.
Eu sunt genul tau in masura in care tu esti genul meu.
Ce are ea mai gingas, mai cald, mai chemator, mai invaluitor, mai frumos. Tu cauti. Ce are el mai ocrotitor, mai viguros, mai puternic, mai activ, mai tare, mai tenace, mai dornic de a invinge. Tu cauti.

Acest articol a fost preluat de pe Google, www.esoterism.ro


Am simtit nevoia sa revad Legile Universale. Ele sunt imuabile si implacabile. Sunt ceea ce ne face in acelasi timp asemanatori si totusi diferiti.
Guverneaza tacut si omniprezent. Nimeni si nimic nu poate fi in afara Legilor, numai Dumnezeu.
Nu-i asa ca e minunat?

Scrisoare de dragoste

Patria mea draga,

Iubesc fiece fir de iarba ce creste pe intinsul tau, fiece mugur in care zvacneste seva pamantului tau. Iubesc inima ta ascunsa in adanc de poporul dac, asa ca pe-o comoara, iti iubesc copiii, asa cum sunt ei, mai veseli, mai tristi, mai tarani, mai artisti.
Iti plang poetii si-i deplang pe cei ce nu te iubesc.
Stau neclintita, cu picioarele infipte adanc in ogor si cu fruntea lipita de cer, sa-ti vad curcubeele si caii inaripati pasind peste munti, ca-ntr-un pelerinaj la Templul Carpatilor.
Imbratisez Crucea de pe muntele tau sfant si plang de duiosia caprioarelor ce vin sa se adape la izvoarele tale de apa vie.
Cat mai poti rabda suferinta?
Stinge neiubirea dintre frati cu iubirea ta parinteasca!
Pune-ti hainele de sarbatoare si cheama-i pe toti romanii la hora!
Pune-ti catrinta si ia si incinge-te cu tricolorul romanesc! El sa-ti fie brau de lumina si putere, ca nici un dusman sa nu-ti mai faca rau!
Cheama-ti copiii acasa: pe cei plecati de demult si de acum, ca nicaieri nu e mai buna painea decat aici, pe masa ta!
Accepta-ti si implineste-ti destinul de pamant binecuvantat cu iubire cereasca.
Romania mea, aprinde-ti candela, ca mirele vine curand!

PS. Oare, cine a inventat cuvantul "dor"?
Desigur, un roman atunci cand cand inima poporului batea la unison cu inima tarii.

Semneaza fiica ta iubitoare
care are doar mama pamanteana,
si un singur frate de sange,
dar nu se plange...
pentru ca am 22 000 000 de frati de patrie
si chiar mai multi,
daca-i numar si pe cei instrainati cu pamantul patriei cu tot.

La mormantul poetului

Ii privesti pe toti de-acolo, dintr-un colt
Si esti trist, poete, ca tu nu mai poti
Sa le vorbesti despre patrie, despre iubire
Si despre a poporului acestuia nemurire.

Pleci trist, poete, ca ramane tara dezbinata
Si nu mai vine nimeni sa ne adune pe toti laolalta.
Ramane tara sub semnul intrebarii
Iar muntii plang de doru-ti si valurile marii

Si unde pleci, in Paradis, unde ti-e locul,
Tu roaga-te lui Dumnezeu sa nu ne uite cu totul
Si roaga-L sa coboare Focul Sau Viu Dumnezeiesc
Peste poporul acesta crestin si romanesc
Sa ne adune laolalta in inima si-n gand,
Sa fie-n Romania Raiul pe Pamant.

Eu, trista-l strig pe nume privindu-l cum se duce
Purtand smerit pe frunte, cu demnitate, Sfanta Cruce.
Atunci, el se opreste in drum spre vesnicie
Si bland, imi porunceste: "-Scrie!"

Tu inima cu jale, ce-ai mai putea sa scrii?
Ce sa-i doresti acum acestei Romanii?
Ei ne sustin din cer, ne vor veghea mereu,
Se vor ruga de-a pururi Bunului Dumnezeu
Sa nu ne ratacim pe drumul nemuririi
Si sa pastram in inimi flacara credintei si-a iubirii.

In memoriam Adrian Paunescu

In blandul si caldul decor,
Cu frunze de toamna galbui,
Te-ai hotarat, prietene, s-apui,
Lasandu-ne in suflete un dor.

Bat clopotele-n cele patru zari,
In toate bisericile vetrei strabune
Si toate cuvintele limbii romane
S-au transformat in albe lumanari.

Ai fost un om? Ai fost un zeu?
Nu stie nimeni sa ne spuna.
Tu ai vegheat ca-n veci sa nu apuna
Iubirea si credinta-n Dumnezeu.

Si daca vreodata vei mai veni 'napoi,
Sa-ti plangi amarul si sa-ti canti iubirea,
De nu-ti este straina nemurirea,
Tu, sigur, te-ai intoarce doar la noi.

Aici, la noi, unde nu-ti sunt straine
Izvoarele si-altarele cu sfinti
Nici doinele pastrate din parinti;
Aici la noi, unde e cel mai bine.

Mergi dar, pe calea de lumina,
In trup de inger mergi la Dumnezeu,
Scaldat in iubirea neamului tau,
Sa-ti fie-n nemurire trecerea lina!


Sa-ti fie tarana usoara si somnul lin sub ploi de curcubeu, iar razele acestea blande ale soarelui de noiembrie sa-ti duca sufletul in Oceanul de Lumina, DOMNULE ADRIAN PAUNESCU!