Poveste

Oamenii si-au pus intrebari existentiale din totdeauna:
Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Ce rost are viata noastra? etc.
Pentru a intelege mai bine va voi spune o poveste.

Traia intr-o tara un OM care avea doi fii: UNUL si CELALALT. Ii iubea la fel de mult pe amandoi si le acorda atentie, sprijin si libertatea de a se manifesta.
Dupa ce fiii au cunoscut in tara lor toata randuiala, au dorit sa cunoasca lumea spre cele patru zari. Tatal a incuviintat alegerea fiilor si le-a promis ca EL va fi cu ei tot timpul si ii va ajuta daca ii vor cere ajutorul.
Asa au plecat fiii la scoala vietii, intr-o tara indepartata, unde au auzit ei ca este o scoala foarte buna.
UNUL era smerit si ascultator, se straduia sa invete in fiecare zi atat de mult cat putea. Cu cat invata mai mult cu atat isi da seama ca nu stie mai nimic si ca mai are foarte mult pana va ajunge la desavarsire. Invata pentru sine dar impartasea si altora din ceea ce stia si traia fericit. In fiecare dimineata cand se trezea cerea ajutorul tatalui sau iar seara ii impartasea din bucuriile sale, multumindu-i pentru toate darurile.
CELALALT, cand s-a vazut departe de casa, scapat de sub ochii tatalui, s-a lenevit, s-a imprietenit cu rau-sfatuitori, si-a pierdut timpul cu lucruri nefolositoare, a uitat si din cate a stiut, a uitat chiar cine este, adica fiul Tatalui sau si a uitat de unde a venit.
Si-a construit un rost acolo, in tara aceea si se mira ca tot ce facea nu era durabil: focul le mistuia, vantul le spulbera, apa le ducea, pamantul le inghitea.
Intr-o seara, in marea lui suparare, si-a ridicat ochii spre cer si a vazut o stea mai stralucitoare decat altele. Atunci ii venira in minte imagini din copilaria sa, cand era fericit si zburda prin Paradis. Auzi o voce si isi aminti ca era vocea Tatalui sau. Atunci i s-a facut frica pentru ca sfatuitorii sai ii sopteau: "Tatal tau te va pedepsi pentru neascultare si pentru toate greselile pe care le-ai facut!"
Cu o ultima farama de intelepciune, ridicand bratele spre cer, striga catre Tatal sau: "Iarta-ma, Tata!"
Tatal i-a raspuns: "Tu esti fiul meu si asta presupune iubire si iertare, dar trebuie sa te ierti si tu. Deschide-ti inima si fii tu insuti, adica fiul meu iubit in care mi-am pus nadejdea!"
CELALALT a invatat apoi, cea mai frumoasa lectie de viata: sa ierte, sa se ierte pe sine si sa iubeasca asa ca Tatal sau. S-a smerit, a inceput sa cunoasca lumea, dar, mai ales, sa se cunoasca pe sine si n-a mai pierdut timpul cu lucruri nefolositoare si cu prieteni rau-sfatuitori.
Tatal zambea si il mangaia pe frunte cu raze de lumina, iar UNUL era fericit pentru ca fratele sau CELALALT s-a intors ACASA.

A sosit timpul sa ne ridicam si noi privirea spre cer ca sa ne amintim cine suntem si sa spunem:
"Doamne,iarta ratacirile noastre si scoate-ne din intuneric!"