Calator prin lume

Neobosit de veacuri, dar apasat de ganduri,
drumuri prafuite  pasii Tai strabat
Iisuse Doamne, prin arsita si vanturi,
ca sa ne scoti din moarte, din pacat.

Colinzi asa si bati din poarta-n poarta,
ca doar se va-ndura ca sa-ti deschida,
oprindu-se din cautarea-i oarba,
o inima-nsetata si flamanda.

Dar usile inchise-s cu zavoare
si nimeni n-aude chemarea Ta.
Tu plangi, Iisuse bun, de mila lor
si ma intreb cum ii mai poti salva.

De s-ar gasi doar unul ca sa-Ti deschida poarta
si Calea spre Iubire sa o gaseasca iar,
ar rasari Lumina in noua primavara,
ca Tu le dai din nou Iubirea Ta in dar.

Iisuse trascendent si calator prin stele,
Te-astept sa intri si in casa mea,
picioarele sa-Ti spal cu lacrimile mele,
cu buzele-nsetate Ti le-as saruta.