Ca să rămână doar iubirea!
Coboară Focul Viu al Tău,
Să ardă-n flăcări omenirea!
Să ardă, până n-o mai fi
Nici ură și nici răutate,
Ca să învețe "a iubi"
Orice inimă, cu bunătate!
Să piară toată neputința
Și orice urmă de păcat,
Să ardă toată necredința
Ce-n inimă s-a adunat!
Și tot ce este de ocară
Să ardă-n flacăra durerii!
Să fie-această primavară
Un anotimp al Învierii!
Cu Tine, Doamne, căpătâi
Și ochii lumii să privească
Spre Tine, Doamne, mai întâi!
Să se închine toată firea
Părintelui făr' de-nceput,
Că-n Tine, Alfa și Omega,
Tot ce e viu a încăput!
Arde, Doamne, tot ce-i rău,
Chiar de-ar rămâne numai zarea
Și-apoi, presară peste hău
Lumina, pacea și uitarea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu