De Anul Nou

Deschideti usile si ferestrele sufletelor! Lasati sa intre lumina si aerul curat! Lasati-va sufletele sa se primeneasca! Incarcati-va cu sentimente pozitive!
Acest prag, 31 decembrie-1 ianuarie este foarte important.
Va puteti intalni cu Iisus la fiecare pas.
Priviti si recunoasteti-L. Este aici pentru toti. Singurul lucru pe care ni-l cere, batand la usa inimii noastre este sa fim noi insine. Sa aruncam mastile ca sa fim chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Apoi, concentrati-va pe gandirea pozitiva. Ganditi-va la pace, la vindecare, la armonie, la iubire, vedeti in mintea voastra planeta sanatoasa si fericita, trimiteti iubire intregului Univers.
Se spune ca "dar din dar se face rai". In continuu, peste noi se revarsa darurile divine. Primiti-le si dati-le mai departe! Numai asa se va putea face (reface) Raiul. Prin relationarea noastra pozitiva, a tuturor, prin reconectarea noastra cu Sursa, cu Iubirea, cu Dumnezeu si apoi, a noastra unii cu ceilalti.
Ma rog pentru toti sa gasim impreuna Calea si apoi, Poarta de intrare in Rai. Pasaportul il constituie faptele noastre bune, manifestarile noastre pozitive. Este bagajul inimilor si al sufletelor noastre.
Anul Nou care bate la usa sa ne aduca tuturor numai bucurii!

Iisus se naste iar

Lumina se revarsa
In dimineti senine
Peste intreg Pamantul
In unduiri divine.

Coboara peste lume
Lasand deschise porti
De nepatrunse taine
Din palidele nopti.

Invesmantat in purpuri
E Cerul si Pamantul;
Stapan pe tot si toate
Se-aseaza bland Cuvantul.

Se-ntoarce Dumnezeu
In fasa de lumina,
Se-ntoarce sa se nasca
In vechea lui gradina.

Gradina nu-i cu flori
Si-i fara iarba verde.
Sunt sufletele noastre
Gradina unde sede.

De mila noastra bate
Din inaltimi albastre
La portile-mpietrite
Ale inimilor noastre.

Voi, inimi de tot felul,
Deschideti-va dar,
Sa intre Domnul Pacii!
Iisus se naste iar.

In noaptea asta

In noaptea asta
sa nu lasi focul sa se stinga,
nici sufletul sa-l tii inchis,
ca noaptea asata-i Noaptea Sfanta
a Nasterii Lui Iisus.
In noaptea asta lin coboara
Sfanta Fecioara pe Pamant
sa ne deschida iarasi calea
Spre Dumnezeu, prin Fiul Sfant.
In noaptea asta, toti copiii,
cu clinchete si cu colinde,
dau aripi ingerilor, care
vin la Iisus din nou sa-i cante.

Craciun fericit!

Bradutul

Bradutul crestea la munte, intr-o padure de brazi, alaturi de ceilalti frati ai sai. Traia liber si fericit.
Vara se ascundeau printre ramurile lui pasarele sprintene si galagioase.
Iernile erau mai triste. Doar zapada ii aducea putina bucurie, dar vantul sufla uneori atat de tare incat i se parea ca i-au crescut aripi si va putea sa zboare pana la stelele pe care le vedea noaptea si care il chemau la joaca.
Cu oamenii se intalnea mai rar. De fapt, erau doua feluri de oameni.
Unii veneau vara si se mai opreau din cand in cand sa-l salute, se odihneau la umbra, apoi multumeau si plecau.
Altii veneau iarna. Aceia nu veneau sa se odihneasca. Aduceau cu ei un fel de "ceva", caruia ii spuneau drujba si care canta un cantec asurzitor si infiorator. Nu era ca cel al pasarilor. Se auzea din departare, iar cand se apropia tremura toata padurea, de la mic la mare.
Acum au venit din nou. Bradutul a recunoscut zgomotul drujbei, care se apropia. A inceput sa tremure din ce in ce mai tare. Am inceput sa tremur si eu. Intindea bratele spre mine ca sa-l ajut, apoi, simtind ca de Craciunul acesta nu va mai scapa viu, nu se va mai bucura de primavara care topeste zapada, de pasarelele vesele si nu va mai putea sa gazduiasca la umbra sa oamenii cei buni, mi-a spus:

"-Pentru mine nu mai poti sa faci nimic, dar te rog, fa ceva pentru ceilalti frati ai mei! Spune-le oamenilor sa nu ne mai ucida! Daca nu se vor opri vor suferi si ei. Fara ozonul pe care-l dam noi, planeta va arde impreuna cu voi. Nu aveti unde sa fugiti. Aici e casa voastra. Opriti-va, oameni! Nu mai ucideti!"

Ma intreb, oare pana cand vom umbla pe Pamant ca niste orbi si surzi? Cine are interesul sa ne impinga spre un consumism salbatic si spre un comportament individualist (stapanit de instincte primare, pofte si placeri)?
Treziti-va, oameni si ganditi-va: ce nevoi va satisfaceti prin crimele pe care le faceti (chiar si de Pasti si de Craciun), in numele bucuriei?

Sarmizegetusa regia

Multa vreme vizitarea cetatii n-a facut parte din dorintele mele. Apoi a aparut gandul si o dorinta din ce in ce mai arzatoare.
Cu toate ca locul este, aparent, pustiu, nu oricui i se permite accesul in vechea cetate dacica. Motivul: trebuie sa meriti acest lucru.
Ce am facut sa nu merit(cel putin din viata aceasta), stiu: n-am facut nimic bun. Din trecut? Nu stiu. Dar nu stiu ce am facut acum ca sa merit. Poate ca am facut mai multe fapte bune si, astfel mi s-au ridicat vibratiile. Poate pentru ca m-am rugat cu smerenie si cu credinta sa mi se deschida poarta.
In perioada 26-28 noiembrie urma sa merg cu un grup in pelerinaj la Prislop, la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, iar vizitarea cetatii a constituit surpriza pregatita de organizatoarea grupului.
In noaptea 25 spre 26 l-am visat pe tatal meu(prima data, de sase luni de cand a murit). Era in fata stalpului din stanga unei porti largi. Poarta era deschisa si luminoasa, locul era luminos, la fel si tata. Tinea in mana trei crengute verzi, pe care mi le intindea.
Cand am ajuns in fata portii de vest a cetatii mi-am dat seama ca este poarta din vis.
Era in amurg.Am urcat pe zid sa vad cetatea de sus. Deodata am intrebat: "Unde esti, Decebal?" Mi-am ridicat privirea si in fata mea mea era un tei(de fapt, numai o tulpina) foarte mare, iar coroana parca fusese retezata de furtuna. Poate ca m-am speriat de cat de repede mi-a venit raspunsul si n-am mai intrebat nimic. Mi-am dat seama ca acolo trebuie sa taci si sa asculti. Izvoarele istorice nescrise se dezvaluie doar celor care stiu sa le asculte povestea.
Am avut sentimentul ca eram asteptati. Spre surprinderea si marea mea bucurie, erau acolo doi tineri arheologi din Cluj, care au avut amabilitatea si disponibilitatea de a ne prezenta cetatea si ne-au tinut o lectie de istorie la fata locului. A fost minunat.
Totusi, bucuria mea a fost umbrita putin de tristete. Cred ca nu se face destul pentru dezgroparea cetatii din timp si din uitare, pentru a o reconstitui si a-i reda stralucirea. De ce nu conlucreaza cercetatorii din mai multe domenii pentru a dezgropa istoria? Daca cei autorizati ar da mai multa importanta acestor lucruri, ar deveni mai responsabili fata de valorile sacre ale neamului, aceasta stare s-ar transmite, s-ar propaga asupra intregului popor.
Ar trebui sa invatam, nu neaparat sa fim mandri,dar totusi, demni ca suntem urmasii unui neam inteligent, demn, harnic, curajos, constient ca apartine familiei universale-poporul geto-dac.

Cu toata dragostea, din toata inima

Il iubesc pe Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
O iubesc pe Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru.
Iubesc toate entitatile benefice ale tuturor Cerurilor de Lumina si Iubire benefice.

Te iubesc, mama Pamant si revars peste tine Lumina Duhului Sfant si Iubirea Sfintei Treimi, pe care le-am primit si le-am scaldat in inima mea, sa te inveleasca, sa te vindece, in interior, la suprafata si in atmosfera, pe tine si toate sistemele tale vii.
Intind mainile pline de Lumina si Iubire, mangai si imbratisez uscatul si apele, mineralele, plantele, animalele, pasarile si pe toti copiii tai bolnavi, sa se vindece, ca sa stralucesti in lumina Soarelui si sa fii fericita.
Iti sarut inima ta obosita si ii redau vitalitatea.
Sunt trup din trupul tau, inima langa inima ta.
Fii binecuvantata cu binecuvantare cereasca!

La multi ani, Romania mea!

In ciuda intentiilor negative ale dusmanilor tai din afara si din interior, ale celor vazuti si nevazuti,
iti doresc din tot sufletul meu sa dainuiesti, asa cum ai facut-o de-a lungul mileniilor, sa fii tot mai infloritoare, mai frumoasa si mai luminoasa!
Ai trecut prin multe incercari si nu s-au terminat.
Ca sa stai dreapta inaintea Universului, iti dau putere si iubirea din inima mea o revars peste tine, sa te invelesti in ea ca intr-un scut energetic.
Rog Sfanta Treime sa tina mainile peste tine, iar Sfanta Fecioara Maria sa te acopere cu Voalul Ei Preaputernic si Sfant.
Toti ingerii din ceruri sa se aseze pe granitele tale ca sa-ti fie scut de aparare.
Rog pe toti stramosii acestui popor sa ierte greselile noastre, ale celor in viata, sa se roage lui Dumnezeu sa gasim Calea si sa vegheze asupra ta.
Cei care trebuie sa plece vor pleca(intr-un fel sau altul), dar pe cei care raman ii rog sa-si aminteasca faptul ca sunt fericiti, in primul rand, pentru ca li s-a permis sa traiasca in Romania si ca fiecare dintre noi trebuie sa folosim 80% din energia si timpul nostru pentru ceilalti si 20% pentru noi insine.
La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni!

Prislop-27 noiembrie 2010

Sfinte Parinte Arsenie Boca, iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa ajung la mormantul tau. Iti multumesc pentru ca mi-ai ascultat inima, ca mi-ai luat grijile si-ai ridicat pacatele mele si ale neamului meu. Iti multumesc pentru raspunsurile pe care continui sa mi le dai si pentru toate bucuriile pe care mi le-a adus acest pelerinaj.
Sfinte Parinte, priveste-i pe toti cei ce vin, cu inma franta de necazuri si cu picioarele ostenite de-atata umblat pe cai ratacite. Intoarce turma lui Hristos pe cale si du-o la izvor!
Tu faci minuni si dupa moarte. Faptul ca aduni an de an crestinii sa fie impreuna in inima si-n gand este o minune. Oamenii se privesc unii pe altii ca si cand ar dori sa te recunoasca undeva, in multime ca sa le dai binecuvantarea.
Erai acolo, sunt sigura!
Ti-am simtit prezenta si iti multumesc!