Imi amintesc,
in clipele fugare
in ceruri, printre stele
cum ne spuneam povesti,
iar tu mi-ai spus demult,
povestea-n care
ai coborat de sus
ca sa te rastignesti.
Atat de mult am plans,
si-atat de mult ma doare
si-acum povestea asta-ntunecata
si as fi vrut ,
nici cuiele, nici biciul
sa nu se inventeze
pe Pamant vreodata.
Acum eu sunt aici,
am coborat cu tine
sa-ti stau drept pavaza si scut,
sa fiu curajul tau,
sa-ti dau putere,
sa fiu ca apa care spala
relele de pe Pamant.
Te voi veghea,
sa-ti implinesti menirea
in veacu-acesta de rascruce,
iar pe Golgota
voi urca doar eu
sa simt durerea
de sub cruce.
Ma rastignesc
in Numele Iubirii
dar nici o lacrima
pe chipul meu n-a curs,
doar sufletul, incet,
incepe-a plange
de mila celor care
m-au impuns.
Tu, doar imbratiseaza-i
cu iubire,
aduna iarasi
turma ratacita,
sa creada-n tine
si in Tatal,
ca Voia Lui si-a Ta
sa fie Implinita.
Vom ridica Pamantul
in Lumina,
iar lacrimi
fie doar de bucurie,
ca sa primeasca acum Sionul
Pecetea Dragostei
pentru vecie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu