Faceți căutări pe acest blog

duminică, 30 ianuarie 2011

Scoala din viata

Cand merg pe strada vorbesc cu Dumnezeu. Daruiesc iubire Sfintei Treimi, Sfintei Fecioare Maria, Pamantului, Soarelui, Universului, Cosmosului.
Intr-o zi din saptamana care a trecut, dupa ce am multumit Lui Dumnezeu pentru toate lectiile pe care mi le-a dat in ultima vreme, m-a intrebat:
"Ce ai invatat?"
Am invatat multe, dar, din cate constientizez acum, as aminti:
-Am invatat sa-L iubesc pe Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant;
-Am aflat ca sunt fiica Lui Dumnezeu si ca El ma iubeste si este cu mine tot timpul;
-Am invatat ca, daca vreau sa comunic cu El, trebuie sa cobor in inima;
-Am invatat ca Dumnezeu nu are nevoie de declaratii de dragoste, dar, daca doresti, I le poti transmite prin tot ce este viu;
-Am invatat ca, daca vrei sa comunici cu inima, nu este nevoie de cuvinte ci de sentimente;
-Am invatat sa nu dispretuiesc intunericul, deoarece, fara el nu vedeam Lumina; vreau sa spun ca a meritat riscul pentru ca nu va pot descrie starea de bine si fericire pe care o ai in prezenta Luminii;
-Am invatat ca, atunci cand iti este frica, poti sa intinzi mainile spre fratii tai ca sa primesti sprijin;
-Am invatat sa renunt la frica;
-Am invatat si experimentat ca, daca inveti sa traiesti in Lumina, nimic din ce tine de intuneric (frica, boli, suferinte, accidente, dezamagiri, nerealizari, etc.) nu te mai atinge;
-Am invatat sa traiesc in prezent si sa fac din viata mea un prezent continuu;
-Am invatat sa daruiesc din Darurile Divine, adica Lumina si Iubirea Sfintei Treimi, sa adaug iubirea din inima mea si sa o trimit sa vindece Pamantul cu toate sistemele sale vii;
-Am invatat ca pot ajuta daruind macar un suras sau un cuvant de incurajare celor in suferinta;
-Am invatat ca nu exista maine decat in masura in care il construim azi;
-Am invatat ca singurul lucru valoros este sufletul, pe care Dumnezeu l-a asezat in noi;
-Am invatat ca, fara iubire, flacara sufletului nostru se stinge iar inima se impietreste;
-Am invatat ca ma identific cu Dumnezeu doar atunci cand fac binele;
-Am invatat ca cea mai importanta cunoastere este cunoasterea de sine;
-Am invatat ca, daca vreau sa schimb ceva in exteriorul meu trebuie sa ma schimb mai intai in interior. De acolo porneste calea spre desavarsire;
-Am invatat ca tot timpul agresam prin manifestarile noastre daca o facem in ideea de a corecta. Chiar si atunci cand umblam trebuie sa o facem cu iubire, ca si cand am mangaia Pamantul;
-Am invatat ca avem nevoie de foarte putine lucruri pentru "a vietui";
-Am invatat ca cel care te critica (te agreseaza), iti da, de fapt, o lectie, cu riscul de a-si primi la randul sau pedeapsa pentru acest lucru;
-Am invatat ca unii au ales sa sufere pentru a-i ajuta pe ceilalti sa inteleaga si sa vada adevarul;
-Am invatat ca te poti raporta la Univers ca fiind centrul lui doar daca renunti la ego-ul tau si il primesti pe Hristos in inima ta, astfel ca, prin tine, sa se manifeste El;
-Am invatat ca, atunci cand iubesti neconditionat, nici stelele nu mai au influenta asupra ta;
-Am invatat ca, daca daruiesti iubire elementelor, poti echilibra natura;
-Am invatat ca poti gestiona orice conflict, daca proiectezi asupra lui forme-gand de pace, armonie, echilibru, bunatate, toleranta, intelegere, intelepciune si nu in ultimul rand, iubire;
-Am invatat ca toate problemele se rezolva cel mai bine daca le lasi si te lasi in grija Lui Dumnezeu;
-Am invatat ca toti cei care te ajuta intr-un fel sau altul, sunt mana Lui Dumnezeu intinsa catre tine;
-Am invatat ca tot ce avem de facut este sa fim noi insine, sa iubim si sa ne iubim pentru ca suntem fiii Lui Dumnezeu, fiecare la fel de important si la fel de iubit.

Am invatat multe lucruri dar, ce este mai important, cred ca este faptul ca am inceput sa ma schimb in bine si sa invat sa vorbesc cu Dumnezeu, asa, ca si cu cel mai bun prieten.
Cand vom invata sa-l manifestam pe Dumnezeu, atunci vom avea dreptul si capacitatea de a trai in Lumina.
Sa fie numai Lumina!

marți, 25 ianuarie 2011

Poveste

Oamenii si-au pus intrebari existentiale din totdeauna:
Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Ce rost are viata noastra? etc.
Pentru a intelege mai bine va voi spune o poveste.

Traia intr-o tara un OM care avea doi fii: UNUL si CELALALT. Ii iubea la fel de mult pe amandoi si le acorda atentie, sprijin si libertatea de a se manifesta.
Dupa ce fiii au cunoscut in tara lor toata randuiala, au dorit sa cunoasca lumea spre cele patru zari. Tatal a incuviintat alegerea fiilor si le-a promis ca EL va fi cu ei tot timpul si ii va ajuta daca ii vor cere ajutorul.
Asa au plecat fiii la scoala vietii, intr-o tara indepartata, unde au auzit ei ca este o scoala foarte buna.
UNUL era smerit si ascultator, se straduia sa invete in fiecare zi atat de mult cat putea. Cu cat invata mai mult cu atat isi da seama ca nu stie mai nimic si ca mai are foarte mult pana va ajunge la desavarsire. Invata pentru sine dar impartasea si altora din ceea ce stia si traia fericit. In fiecare dimineata cand se trezea cerea ajutorul tatalui sau iar seara ii impartasea din bucuriile sale, multumindu-i pentru toate darurile.
CELALALT, cand s-a vazut departe de casa, scapat de sub ochii tatalui, s-a lenevit, s-a imprietenit cu rau-sfatuitori, si-a pierdut timpul cu lucruri nefolositoare, a uitat si din cate a stiut, a uitat chiar cine este, adica fiul Tatalui sau si a uitat de unde a venit.
Si-a construit un rost acolo, in tara aceea si se mira ca tot ce facea nu era durabil: focul le mistuia, vantul le spulbera, apa le ducea, pamantul le inghitea.
Intr-o seara, in marea lui suparare, si-a ridicat ochii spre cer si a vazut o stea mai stralucitoare decat altele. Atunci ii venira in minte imagini din copilaria sa, cand era fericit si zburda prin Paradis. Auzi o voce si isi aminti ca era vocea Tatalui sau. Atunci i s-a facut frica pentru ca sfatuitorii sai ii sopteau: "Tatal tau te va pedepsi pentru neascultare si pentru toate greselile pe care le-ai facut!"
Cu o ultima farama de intelepciune, ridicand bratele spre cer, striga catre Tatal sau: "Iarta-ma, Tata!"
Tatal i-a raspuns: "Tu esti fiul meu si asta presupune iubire si iertare, dar trebuie sa te ierti si tu. Deschide-ti inima si fii tu insuti, adica fiul meu iubit in care mi-am pus nadejdea!"
CELALALT a invatat apoi, cea mai frumoasa lectie de viata: sa ierte, sa se ierte pe sine si sa iubeasca asa ca Tatal sau. S-a smerit, a inceput sa cunoasca lumea, dar, mai ales, sa se cunoasca pe sine si n-a mai pierdut timpul cu lucruri nefolositoare si cu prieteni rau-sfatuitori.
Tatal zambea si il mangaia pe frunte cu raze de lumina, iar UNUL era fericit pentru ca fratele sau CELALALT s-a intors ACASA.

A sosit timpul sa ne ridicam si noi privirea spre cer ca sa ne amintim cine suntem si sa spunem:
"Doamne,iarta ratacirile noastre si scoate-ne din intuneric!"

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

De vorba cu mama Pamant

V: Mama Pamant, ce se va intampla cu tine in decembrie 2012?

MP: Dupa cum bine ai intuit, sunt o entitate, asa cum sunteti si voi, oamenii, formata din corp si spirit. Voi muri, dar dupa trei zile voi invia, asa cum v-a demonstrat Iisus Hristos. Sufletul nu moare. Apoi, voi incepe o viata noua in Lumina Cristica, cum spuneti voi. Odata cu mine va veti transforma si voi. Intunericul si lumina sunt complementare, dar nu pot fi in acelasi loc deodata. Cei care vor fi pregatiti sa traiasca in vibratia luminii se vor trezi, ceilalti nu.

V: Ce este Lumina?

MP: Este materie de vibratie inalta. Nu este ca cea a Soarelui. Nu vine de la o entitate vremelnica, asa cum suntem noi, corpurile ceresti, ci de la Cel Vesnic.

V: Ce se va schimba?

MP: Va fi ca o nastere din nou, atat pentru mine cat si pentru voi. Cand va veti trezi veti crede ca viata voastra de pana acum a fost doar un vis urat.

V: Ce sfaturi ne dai?

MP: Aprindeti lumina in inimile voastre. Acolo sa va adapostiti pentru ca numai acolo veti fi in siguranta. In inima va intalniti cu Dumnezeu si EL va avea grija de voi.

V: Mama Pamant, iti cer iertare pentru toate supararile pe care ti le-am pricinuit noi, copiii tai.

MP: Ti-am mai spus: eu v-am zamislit, iar Dumnezeu a pus in voi sufletul. Va iubesc neconditionat, asa cum o mama isi iubeste copiii, indiferent cat au gresit. Invata asta si faceti si voi la fel cu ceea ce creati.
V-am dat libertatea sa experimentati, dar experimentele voastre nu trebuie sa aduca prejudicii. Nu aveti voie sa ucideti. Fiecare fiinta are liber arbitru, dar se supune Creatorului. Ucigand incalcati liberul arbitru al celorlalti si va asemanati animalelor de prada. Voi sunteti aici sa evoluati spiritual. Acesta este scopul vostru: sa va cresteti vibratiile nu sa le coborati.
Schimbati-va pana nu e prea tarziu. daca veti renunta la obiceiurile voastre rele, totul va fi bine. Invatati sa iertati si sa iubiti. Doar atat ar fi de ajuns.

V: Iti daruiesc iubirea din inima mea, atata cata este.

MP: Cu cat daruiesti, cu atat mai multa iubire vei avea de dat. Iubirea nu trebuie tinuta sub obroc. Ea se revarsa peste tot. Este de la Dumnezeu si este infinita. Cand o daruiesti te asemeni LUI. Acesta este adevarul care va fost ascuns.
Daca l-ati fi acceptat pe Iisus Hristos acum doua mii de ani si i-ati fi urmat invataturile, acum n-ar mai trebui sa va luptati cu intunericul. A fost alegerea voastra si v-a fost respectata. Nimeni n-a intervenit, nici Dumnezeu Tatal. Tot voi suferiti pentru asta.
Acum este ultima sansa sa va schimbati, sa reveniti in inima, adica Acasa.
As dori ca macar acum sfaturile mele sa va fie de folos.

V: Ce poti sa-mi spui despre Romania?

MP: De aici va incepe Raiul. Stiti de ce?
Dumnezeu a vazut ca voi, romanii, la greu v-ati ajutat unii pe altii, ca niste frati. N-ati fost niciodata orgoliosi pentru bogatiile pe care le aveti(ca popor) ci, cu smerenie fata de EL, ati aparat, mai intai, credinta. N-ati fost cuceritori, ci v-ati omenit dusmanii, imblanzindu-i. V-ati rugat si pentru cei care v-au facut binele si pentru cei care v-au facut raul. V-ati castigat existenta cinstit si ati multumit totdeauna pentru paine. Preotii vostri s-au rugat si au binecuvantat holdele. Cand a fost nevoie, v-ati dat viata pentru a va apara tara. Nu sunt cuvinte mari. Sunt martora tuturor incercarilor voastre si v-am fost alaturi cand mi-ati cerut ajutorul.
Fiti si acum buni si blanzi si rezolvati-va problemele cu intelepciune nu cu violenta. Pentru ca violenta nu aduce nimic bun ci doar mai multa suferinta. Rugati-va pentru cei care va conduc sa fie calauziti de Pronia Divina, pentru a putea face binele

V: Multumesc Lui Iisus Hristos ca mi-a facilitat comunicarea cu tine si iti multumesc si tie!

MP: Nu uita ca noi ne-am intalnit in inima!
Primeste iubirea mea!