Noi, umanitatea

Zilnic facem o multime de activitati inutile: ganduri, vorbe, fapte, trairi sentimentale, in care ne risipim energia. De cele mai multe ori le facem din inertie. Nu le trecem prin filtrul gandirii constiente. Ce sa spun de analiza sentimentelor? Tot timpul, in noi se manifesta un amalgam de sentimente. Sunt momente cand un anumit sentiment este mai puternic si mai evident manifestat.
Se vorbeste mult despre spiritualitate, despre descoperirea Lui Dumnezeu si a sinelui, despre viata si moarte,despre iertare si iubire neconditionata.
Cand constientizezi ca, de fapt, noi, oamenii, nu suntem individualitati, ci suntem celulele unui organism viu numit UMANITATE si ca trebuie sa fim recunoscatori pentru toate, mai ales pentru viata, vrei sa te pui in slujba vietii si sa-ti ajuti semenii sa gandeasca, sa cunoasca, sa comunice, sa vibreze pe frecventele inalte ale Universului.
Suntem cetateni universali daca vrem sa fim!
Daca vom renunta la orgoliu, mandrie, trufie,egoism, lene si la toate manifestarile negative care ne-au indepartat de Divinitate, vom realiza ca suntem nimic prin noi insine; daca vom cere sa ni se arate din nou CALEA pe care trebuia sa mergem de multa vreme si sa crestem in LUMINA si IUBIRE, doar asa vom deveni demni de a ne numi OAMENI.

Invatamantul romanesc incotro?

Omul poate invata de la altii sau pote fi un bun autodidact. Poate descoperi Universul contempland un munte sau un fir de nisip. Poate invata sa iubeasca privind o floare, rasaritul soarelui sau privindu-si si intelegandu-si semenii.
Intr-o lume care i-a fost creata ca suport pentru o viata pe deplin fericita, OMUL-coroana Creatiei Divine- a ajuns sa traiasca in constrangeri, umilinte, nefericire, neimpliniri, cazand in capcanele intinse de cei care au pregatit pentru el asa-zisa "noua ordine mondiala", adica jugul si cusca din care nu-l va mai putea scoate nici Dumnezeu.
Iisus ne-a lasat trei daruri: DRAGOSTEA, IUBIREA si CREDINTA.
Ma gandesc uneori cata iubire a mai ramas in suflete si ce mai putem darui din inimile noastre daca flacara iubirii este stinsa? Dar credinta? Oare mai stim conjuga verbul "a crede" la modul indicativ, prezent?
Ma intreb ce sanse oferim copiilor si elevilor nostri la o viata mai buna si mai demna daca, absolvind o scoala, chiar superioara, nu le putem asigura un loc de munca?
Ce-a mai ramas din societatea romaneasca, ce viitor ne construim noua si urmasilor nostri?
Nici pamantul de sub picioare nu ne mai apartine! Cei care "s-au asezat" in fruntea noastra de 20 de ani incoace-lupi in piele de miel-au vandut tot ce au putut vinde. Acum ne-au vandut si pe noi. Ne-au dat pe bani marunti azvarliti de BM si FMI unor bieti cersetori: noi, romanii, ca sa mai acoperim golurile financiare create tot de ei in numeroasele campanii electorale, de luptele pentru putere si de viata de huzur pe care o duc.
Ce-a mai ramas din demnitatea poporului roman?
Strabunii nostri, care s-au jertfit pentru patrie si pentru tihna neamului si a "viitorimii", plang din morminte de mila si rusinea noastra.
Ce ne ofera "stapanii" pe care ii lasam sa ne taie nu numai locurile de munca ci chiar de pe lista vietii?
Ce-ar spune despre noi Brancoveanu, care s-a jertfit pentru apararea credintei crestine a neamului sau, vazandu-ne ca am pierdut batalia pentru apararea invatamantului romanesc- pastrator al valorilor mostenite din neam in neam si garant al existentei noastre ca popor?
Ce curaj am avea sa dam ochii cu Decebal, care stia ca noi, dacii, suntem nemuritori?
Ce pedeapsa ne va da Dumnezeu la Judecata Popoarelor cand ne va spune:
"-V-am dat pamantul nostru sa-l iubiti, sa-l aparati si sa-l cinstiti si n-ati fost demni de darul pe care l-ati primit!"
Ce vom spune in apararea noastra? Ca am fost slabi, lasi, ca ne-au inselat cei mari si puternici, ca sralucirea banilor ne-a intunecat gandirea?
Ce oferim copiilor nostri?
Un sistem de invatamant cenzurat si reformat de toti cei care au trecut prin ministerul nostru de resort, manipulati "la vedere" de cei care au ca scop scaderea gradului de inteligenta a "celor multi".
Ce lasi suntem si cat de usor renuntam la lupta!
Oare, chiar vorbesc despre romani si in special despre cadrele didactice?
Ne mai asemanam noi oare, cu INVATATORUL ISUS HRISTOS care ar trebui sa ne fie modelul si calea? Indraznim sa ne numim "invatatori" si "dascali" ?
Suntem spectatorii pasivi ai desfiintarii unui popor?
Vreau sa cred ca nu este adevarat.
Haideti sa facem ca tot ce am spus aici si acum cu amaraciune sa nu fie adevarat si ca viitorul sa curga pe drumul bun!
Va chem sa devenim impreuna un model de iubire, credinta, izbanda si demnitate pentru toate popoarele lumii asa cum ne-au invatat stramosii prin invatatura, traditii si obiceiuri, cultura si civilizatie, sa castigam razboiul acesta pentru copiii nostri.
Va rog sa ma credeti ca merita!

Misiunea Spirituala a Romaniei

Misiunea noastra, a romanilor este sa construim Centrul Spiritual Mondial.
Dar, dragii mei, cum credeti ca vom reusi sa facem acest lucru, cu bani de la Banca Mondiala, de la Fondul Monetar International, cu ajutor de la actualul Guvern al Romaniei? NU!(Pe cei din urma ii cunoasteti. Noi i-am votat. Am spus cu totii atunci ca nu avem altii mai buni. Acum tragem cuncluzia: cu piatra de cap sau cu capul de piatra, tot una e!)Poate asteptati vreo initiativa din partea Bisericii! (Asteptati degeaba!)
Aceasta sarcina va revine, in primul rand, voua, tinerilor!
Avem specialisti in toate domeniile. Scoala romaneasca "nu scoate idioti", asa cum a declarat cel pe care l-am ales ca om de buna credinta, sa ne conduca. Scoala romaneasca a dat si da lumii, nu numai tarii, minti sclipitoare si oameni cu bun simt si cu credinta in Dumnezeu. Ca scopul "lor" este sa distruga invatamantul romanesc, este adevarat si transparent. Oamenii neinstruiti sau "prosti", (asa cum ne cred si ne vor "ei") sunt mai usor de manipulat si de exploatat. PANA CAND? AJUNGE!
V-am spus ca trebuie sa redescoperim "valorile" pe care le-am ingropat in uitare. Batranii nostri ne vor ajuta, cu intelepciunea pe care le-a dat-o credinta in Dumnezeu, sa reusim. Ei sunt pastratorii traditiilor, a limbii adevarate romanesti, a tainelor, a obiceiurilor sanatoase, a comorilor ascunse in suflet.
Copiii sunt satui de manipulari si indoctrinari.(Cei care sunt prinsi deja in sistem).
Cei mici sunt fericiti atunci cand sunt lasati sa fie ei insisi, curati, buni si naturali. Ei au venit sa ne invete. Lasati-i sa o faca! Nu va simtiti rusinati sa invatati de la copii. Dumnezeu ni i-a trimis in ajutor.
La intreberea "Ce este un crestin?, un copil de 7 ani a raspuns: "Un crestin este crescator in Dumnezeu."
Haideti sa fim toti crescatori in Dumnezeu facand Voia Sa!

Sunt sigura ca multi sunteti in asentimentul meu.
Sunt sigura ca v-ati saturat sa fiti mintiti, inselati,in imposibilitatea de a gasi un loc de munca in domeniul pentru care v-ati instruit sau dati afara din slujba dupa ce ati muncit pentru ei(un an sau treizeci, ce conteaza?)
V-ati saturat sa vi se puna jugul pe gat si sa fiti umiliti, cu un salariu de nimic pentru munca voastra, in propria voastra tara!
Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine ca nu pentru asta s-au jertfit stramosii nostri aparand fiecare palma de pamant cu sange romanesc.
Nu pentru asta s-au "rastignit" Brancoveanu si fiii sai pe "crucea credintei" ca sa renuntam noi, nevrednicii , la traditii, obiceiuri si credinta stramoseasca!
Nu degeaba s-au nascut dreptatea si adevarul pe pamantul acesta.
Sunteti derutati si nu stiti cu ce sa incepeti?
Va ajut!
Amintiti-va cum au procedat "actualii" cand au jucat pisa de teatru "Revolutia". Au eliminat tot ce a fost vechi si nefolositor.
Adica?
Nu mai avem nevoie de hotii, mincinosii si tradatorii din fruntea tarii, care se gandesc doar la ei si la familiile lor. Renuntam la ei.
A-propos! Ati vazut cum ne-a facut de rusine reprezentanta Romaniei in Parlamentul European?
Nu mai avem nevoie nici de imprumuturi de la BM si FMI. Ne-au legat destui bolovani de gat si vor sa ne vada cu capul plecat pana la calcaie in fata lor.

INCHIDETI GRANITELE ROMANIEI!


Vom supravietui, asa cum au facut-o sramosii nostri: muncind, luptand si iubind.
Numai asa ne vom merita numele de Tara Aleasa a Lui Dumnezeu.
Trebuie sa constientizeze fiecare ca este singura sansa pentru noi si singura cale!
Dumnezeu sa ne calauzeasca sa facem Binele!
In numele si pentru ca Slava, Marirea si Puterea Sfintei Treimi sa se vada si sa se manifeste in aceasta lume, fratii mei, haideti sa ne apucam de treaba!

PS Stiti cand este ziua indragostitilor la romani?
Dragobete-(24 februarie sau 3 martie) ziua in care se crede ca toate fiintele isi gasesc perechea si se logodesc.(Noul dictionar universal al limbii romane)

Sa fie Lumina!

Nu stiu cine sunt, dar stiu ca nu apartin acestei lumi.
Nu stiu de ce am coborat atat de jos, in aceasta lume, pe aceasta planeta. Probabil ca am tradat si eu, asa cum au facut-o multi dintre semenii mei de pe Terra si pentru asta si pentru toate cate nu le stiu, ma simt vinovata.

Ridic privirea spre cer si strig:
-Doamne, nu ne parasi! Iubirea n-a murit. E vie in inimile noastre.Cerceteaza-le si vei vedea ca iubirea creste in fiecare zi, pana va cuprinde tot Pamantul si tot Universul.Atunci va fi Lumina.

"SA FIE LUMINA!"

Faca-se Voia Ta, Doamne!


P.S. Stam in fata calculatorului si ascultam pricesne, printre care si "Du-ma la Ghetimani". M-a cuprins un sentiment de vinovatie, gandindu-ma ca poate eram si eu acolo, atunci si L-am tradat. Deasupra calculatorului am doua icoane: Maica Domnului cu Iisus in brate si icoana Lui Iisus.
Am intrebat: "Doamne, de cate ori te-am tradat?"
Raspunsul a venit imediat:
"Ma tradezi ori de cate ori gresesti!"

Ce ne poate tine pe cale?
Starea de prezenta continua in constiinta Hristica, in Dumnezeu.
Sa invatam sa fim aici si acum, mereu in Dumnezeu.

Pe cale cu Iisus

Cand mergi pe cale cu Iisus,
Ti-e viata sarbatoare
Si toate relele s-au dus,
Pierdute pe carare.

Cand mergi pe cale cu Iisus,
E lumea o gradina,
In care cresc, acolo sus,
Florile de lumina.

Cand mergi pe cale cu Iisus,
Dator esti viata-ntreaga,
Sa duci la Dumnezeu de Sus
Si lumea ta cea draga.

Iisus e marele mister,
Ce-a rasarit, dar n-a apus
Si vei ajunge Sus, in cer,
Numai de mana cu Iisus.

Calea

Deschisa-i Calea pentru toti:
Pentru copii, parinti, nepoti,
Pentru toti care se caiesc
Si pentru cei ce se smeresc.

Intr-o zi, am urcat muntele sa-L intalnesc pe Iisus. Cand am ajuns in varf, am vazut un fel de constructie. Era in prag si imi zambea. Stiam ca este EL. Mi-a spus:
-Te asteptam!
M-am simtit atat de stanjenita, dar, totusi L-am intrebat:
-Doamne, ce trebuie sa fac?
Mi-a raspuns, aratandu-mi la poalele muntelui o multime de oameni care priveau spre noi si asteptau:
-Arata-le "calea"! Nu-ti fie frica! Eu voi fi cu tine tot timpul.
Daca mi-ar fi dat sa aleg, as fi ramas acolo, in varful muntelui cu Iisus, dar stiam ca primisem o misiune importanta, pe care trebuia sa o indeplinesc.
Ne-am luat ramas bun si am coborat. Eram desculta. Bolovani ascutiti imi raneau picioarele, dar mergeam inainte, plangand si de durere si de bucurie.
De atunci m-am tot gandit si m-am intrebat:"Oare, ce trebuie sa fac in mod concret? Care este "calea" si ce trebuie sa le spun oamenilor?"

Eram, in iulie anul trecut(in pelerinaj) la Manastirea Sambata de Sus. Noaptea am avut un vis: sa facea ca vedeam un capat de pod care se scufunda intr-o apa neagra. Eram ingrijorata si ma intrebam pe unde voi trece pe celalalt mal daca nu mai era pod. In clipa urmatoare, privirea mi-a fost indreptata in sus. Deasupra locului unde fusese podul se intindea acum o punte subtire, ca un cablu electric. Imediat m-am vazut proiectata pe acea punte, de care erau prinse niste suporturi pe care sa pot calca, doar atat cat talpa mea de mari. Stiam ca sunt facute anume pentru mine. Stiam ca aceea este "calea" mea. Se incheiase o etapa din viata mea si acum mi se daduse o sansa. De acum, conditia era sa nu calc gresit, altfel cadeam in apa neagra,de care fusesem atat de aproape, pe calea cea lata si sigura.
Era un raspuns la indoiala mea de-o viata legata de existenta cararii celei inguste.
Era un raspuns la rugaciunile mele de a mi se acorda o noua sansa, de a iesi din intuneric la lumina.
Doamne, ajuta-ne sa gasim CALEA si sa nu ne abatem de la ea!

Crucea

Crucea este din totdeauna simbolul Lui Iisus.Ea simbolizeaza izbanda Luminii care coboara din Ceruri, pe verticala si se imparte intregii lumi, cu iubire, tuturor ce vor si sunt pregatiti sa o primeasca.
Ce inseamna sa fii pregatit?
Nu exista alta cale spre Dumnezeu, spre desavarsire decat sa urmezi Lumina.
Iisus este Lumina.
A venit pe Pamant ca sa faca lumina in lume. El vine la tine daca-L chemi, te vindeca daca-I ceri, iti raspunde daca intrebi, te elibereaza din cursele viclene daca Ii oferi inima ta sa se odihneasca in ea.
Fa-I Lui Iisus templu in inima ta!
Coboara-L de pe cruce si nu-L mai rastigni cu pacatele, cu necredinta, cu indiferenta, cu indoiala din fiecare zi!
Ajuta Lumina sa invinga intunericul de pe Terra, ca sa fii liber si fericit!

Vis...sau realitate?

O buna prietena mi-a povestit, in urma cu cateva zile, un vis:
era acasa si, deodata, aude larma mare pe ulita. A deschis usa si a vazut mergand pe drum multime mare de oameni, unii in carute, altii pe jos, toti tristi si cu capul plecat, adica resemnati. Atunci, a inchis repede usa, ingrozita si a spus :"Eu nu merg cu oamenii acestia!" Se facea ca acea casa mai avea o usa de intrare/iesire, vis-a-vis de prima. A deschis cealalta usa si acolo a vazut cativa oameni dar, spre deosebire de ceilalti, nu erau nici tristi, nici resemnati, tineau in maini torte aprinse si priveau spre cer.

Am inteles din visul acesta ca fiecare avem, in momentul de fata, doua variante:ori sa ne asezam in rand cu cei resemnati, ori sa luam in maini cate o torta aprinsa a credintei.

Daca vom spune, acum cand vor sa ne sacrifice ca pe vite, "Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!", vom urca o treapta pe scara evolutiei.
Sa le trimitem iubirea si iertarea noastra pentru ca este singura metoda de vindecare si de anihilare a raului, a negativitatii.
Poate ca deja e prea tarziu pentru omenirea aceasta, dar, pentru tot ce-a mai ramas frumos pe Planeta Albastra, pentru puritatea si nevinovatia copiilor nostri de acum si din viitor, merita sa incercam!

Noi nu suntem urmasii Romei!

Noi nu suntem popor de lasi si de invinsi
Si nu cersim din mana nimanuia indurare,
Ca ale noastre sunt din veci de veci
Pamantul si toate ale lui, din munte pan' la mare.

Se zguduie toti muntii si brazii-cep sa planga.
Suntem popor de daci! Noi nu suntem romani!
Sangele se scurge din cartile de istorie,
Cu care ne-au mintit de doua mii de ani.

Nici jalea si nici plansul nu sunt acum destule
Pentru sramosii nostri si pentru-acest pamant,
Ce trebuie sa-l aparam, sa il iubim,
Sa-l pretuim, ca pe odorul cel mai sfant.

Cand au venit romanii sa ne "romanizeze"
Adica sa ucida, sa arda si sa fure
Poporul dac, doar pentru ca-i crestin si e bogat,
Ai nostri au stiut sa lupte, sa creada si sa-ndure.

Dar tu, romane, ce-ti spui urmas de dac,
De ce te lasi mintit si inselat de lumea toata?
Rescrie-ti istoria, aprinde-n suflet flacara iubirii,
Revino la credinta-adevarata!

Cautati adevarul si el va va elibera!

Poate veti spune ca va spun lucruri banale, simple. Ce sa spun? Viata e facuta din lucruri simple.
Ieri cautam o bobina de ata roz ca sa cos o perdea. Am cautat in cutia cu ate, n-am gasit. Am cautat apoi, prin casa, peste tot pe unde s-ar fi putut adaposti o bobina de ata. Nimic. M-am dus inapoi la cutia mea veche cu ate. M-am uitat mai bine si, ce sa vezi? Era acolo. Uitata de vreme si putin murdara pe deasupra, parea alta culoare. Am dat la o parte firul murdar si a iesit la iveala ata de care aveam nevoie.

V-am povestit aceasta intamplare pentru ca asa ar trebui sa procedam noi acum cu valorile pe care le-am pus de-o parte, le-am uitat si peste care s-a asezat praful.
Cand spun "valori" nu ma gandesc la bani sau bunuri, ci la acele valori pe care stramosii nostri le-au transmis din generatie in generatie dar, din pacate, s-au pierdut pentru ca, din dorinta de a fi "moderni", "in rand cu lumea", le-am abandonat, imprumutand de la altii numai lucruri rele.

De ce credeti ca imparatul Traian a numit tara aceasta Dacia Felix?
Pentru ca, oamenii acestia, adica stramosii nostri, pana la venirea romanilor, nu duceau lipsa de nimic. Aveau pace, echilibru, credinta, traiau in deplina armonie cu natura, aveau tot ce le trebuie pentru ca isi faceau singuri lucrurile necesare traiului, dar, mai ales, traiau in armonie cu Dumnezeu si se considerau "cetateni ai universului"
Pamantul dacilor a fost leaganul primului popor, din care, prin migratie, sau roire, s-au imprastiat pana in India si in toata Europa.
In manualul "Istoria Romanilor" lectiile despre daci sunt insuficiente, cand ele ar trebui sa fie pietre de temelie si model pentru formarea caracterului fiecarui roman.
Parca s-ar vorbi despre un popor total diferit de cel actual. I-am ingropat pe daci si am format alt popor prin asa-zisul proces de "romanizare"(nu-mi place deloc cuvantul acesta si l-as scoate din dictionare).
Ce inseamna "romanizare, oameni buni?
Sa-ti aduci aici aproximativ 200 000 de soldati, sa exploatezi minereuri, sa le duci in tara ta ca pe banda rulanta, sa aduni crestinii din sate(adica dacii, bastinasii) cu mic cu mare, sa-i bagi in arene(anume confectionate in acest scop) sa-i sfasie animalele salbatice si tu, romanul(a se citi ad-literam) sa faci febra musculara la falci si la abdomen, de ras, sa violezi tinerele care nu reuseau sa-si ia viata pana sa ajunga in paturile comandantilor romani, sa arzi nu o casa, nu doua, ci sate intregi numai pentru faptul ca erau crestini si nu se supuneau "ordinelor imparatului"? Credeti ca romanii si-au pierdut timpul sa cultive pamantul si sa creasca animale? Nu! Au "luat" de unde erau.
Oare, de ce spune Traian in insemnarile sale din timpul campaniilor de cucerire si dupa(vezi cartea "De bello dacica"),ca limba dacilor e usor de inteles deoarece seamana cu limba vorbita de unele triburi din peninsula lor?
Atunci, care popor din care s-a format?
Si daca erau fratii nostri plecati mai demult, erau indreptatiti sa fure?
Nu i-a alungat nimeni de acasa!
Nu era corect sa se multumeasca cu ce si-au ales? Adica alt pamant cu conditiile si resursele sale.
Oare, prin ceea ce au facut nu au tulburat numai ordinea intr-o tara cum era Dacia (unica), ci chiar Ordinea Universala?
Dacii au luptat atat cat au putut, si-au pastrat demnitatea,credinta, verticalitatea, iar atunci cand mureau plecau cu zambetul pe buze. Daca ei aveau certitudinea ca sufletul este nemuritor, de ce s-au straduit unii atat de mult si se mai straduiesc si azi, sa ne implementeze idei, principii si convingeri straine noua, care nu sunt compatibile cu sufletele noastre?
Noi, urmasii, ce facem pentru ca cei care vin dupa noi sa-si cunoasca stramosii?
Nu se gaseste nimeni in tara aceasta, din cati au studiat istoria si au diplome de "istorici" sa scrie o istorie adevarata? Ne-au scos domnitorii din manualul de clasa a IV-a si au facut un amalgam (o ciorba) de istorie universala sau istorie a civilizatiilor.Si toate predate intr-o singura ora pe saptamana.
Pana cand ne va dicta cineva cum si daca sa pastram memoria stramosilor nostri?
Va rog, cautati izvoarele adevarate, sa restabilim pacea si armonia in tara aceasta, pentru ca, stramosii nostri dacii sa doarma in pace. Destul s-au rasucit in mormant pentru indiferenta noastra, pentru ca am lasat praful uitarii sa se asearna peste ADEVAR!

Cand mergeti pe strada...priviti oamenii!

Cand mergeti pe strada, cautati-L pe Iisus!
Priviti oamenii si, daca le intalniti ochii, nu pierdeti ocazia sa le daruiti tot ce aveti mai bun si mai frumos in inima voastra. Daruiti-le un zambet prin care sa alungati sentimentul de tristete si singuratate. N-ati observat ca oamenii se inchid in ei si se simt tot mai singuri, mai dezamagiti, mai nefericiti si fara sperante pentru ziua de maine? Nu numai cei mai varstnici. Cu amaraciune va spun, am auzit copii spunand: "La ce bun sa mai invat si asa nu voi avea unde sa lucrez?"
Iata ce au facut din noi cei puternici: o societeta in decadenta. Ne-au invatat si ne-au incurajat sa consumam, sa ne imbracam frumos, sa mancam bine, sa ne umplem casele cu lucruri inutile, dar nu ne-au incurajat sa gandim. Cei care gandesc nu pot fi supusi!an> Pe asta au mizat. Bani ne-au dat tot ei. Murdari, ca sa-i spele cu sufletele noastre. Uite, asa am ajuns scavi. Sunt doar sase oameni cei care ne exploateaza(adica unul dintre cei trei de sase), iar noi, "cei multi si prosti" asteptam cu mana intinsa spre ei sa ne arunce un banut.
Cata lipsa de demnitate la un popor care, odata, a fost cel mai demn, cel mai curajos, cel mai drept, cel mai harnic si cu credinta absoluta in Dumnezeu! Acum de ce ne este frica? A mai ramas macar un dac in Dacia?


"Unui dac ii este foarte, foarte frica in pragul trecerii in eternitate...numai daca a gresit fata de Dumnezeu!" (Templierii-Zvezdomir Marinov)

Poate ca nu este prea tarziu sa ne amintim ceea ce am stiut candva, dar am uitat: ca noi stim sa supravietuim doar cu ajutorul lui Iisus. Chemati-L si va va raspunde! Certeti-I ajutorul si va va ajuta!
Priviti oamenii! Iisus este printre noi. Nu va calauziti dupa aparente, ci lasati inima voastra sa-L recunoasca!

Ce alegem?

Odata,Iisus m-a chemat si mi-a zis:
"-Vino sa-ti arat Sfatul Batranilor!"
Erau frumosi, blanzi, luminosi, smeriti, demni, coplesitor de batrani si tot pe atat de intelepti. Sedeau pe niste tronuri inalte si tinea fiecare in mana dreapta cate un toiag.
Apoi m-am plimbat alaturi de Iisus, pe o carare pietruita si, la un moment dat, l-am intrebat:
"-Doamne, cum putem salva omenirea?"
Iisus mi-a raspuns:
"-Vei vedea la timpul potrivit!"
Nu demult, l-am intrebat din nou pe Iisus:
"-Doamne Iisuse Hristoase, ce-mi dai de lucru? Ajuta-ma sa descopar misiunea ce mi-ai incredintat si ajuta-ma sa o implinesc!
EL mi-a raspuns:
"-Tii minte ca m-ai intrebat odata cum putem salva omenirea? Acum a sosit timpul. Fii tu insati! Nu-ti fie frica! Deschide-ti inima! Tine mereu aprinsa in inima ta flacara credintei si a iubirii! Imparte darurile pe care le-ai primit semenilor tai!"

Chiar daca timpul se scurteaza, chiar daca vedeti ca raul prolifereaza si isi intinde tentaculele peste tot, sa nu va fie frica!
Timp este destul pentru iubire, pentru rugaciune, pentru a face binele. Numai daca vom fi uniti in credinta in Dumnezeu, forta Binelui va creste si va invinge. Nu va indoiti nici o clipa de Iubirea lui Iisus pentru noi, oamenii! El ne poate ajuta doar daca ne ajutam si noi.

"Omenirea isi doreste salvarea, dar acum, dorinta aceasta este nascuta din frica de moarte si din disperare; disperarea ca toate cele in care a crezut pana acum sunt fum."(Templierii-Zvezdomir Marinov)

Depinde de noi CE ALEGEM?
Sa fim pesti morti pe care apa ii duce la vale sau sa fim vii si sa inotam, in amonte, spre izvor, spre sursa!

ALEGETI VIATA, BINELE, IUBIREA!
ALEGETI-L PE DUMNEZEU!