Invatamantul romanesc incotro?

Omul poate invata de la altii sau pote fi un bun autodidact. Poate descoperi Universul contempland un munte sau un fir de nisip. Poate invata sa iubeasca privind o floare, rasaritul soarelui sau privindu-si si intelegandu-si semenii.
Intr-o lume care i-a fost creata ca suport pentru o viata pe deplin fericita, OMUL-coroana Creatiei Divine- a ajuns sa traiasca in constrangeri, umilinte, nefericire, neimpliniri, cazand in capcanele intinse de cei care au pregatit pentru el asa-zisa "noua ordine mondiala", adica jugul si cusca din care nu-l va mai putea scoate nici Dumnezeu.
Iisus ne-a lasat trei daruri: DRAGOSTEA, IUBIREA si CREDINTA.
Ma gandesc uneori cata iubire a mai ramas in suflete si ce mai putem darui din inimile noastre daca flacara iubirii este stinsa? Dar credinta? Oare mai stim conjuga verbul "a crede" la modul indicativ, prezent?
Ma intreb ce sanse oferim copiilor si elevilor nostri la o viata mai buna si mai demna daca, absolvind o scoala, chiar superioara, nu le putem asigura un loc de munca?
Ce-a mai ramas din societatea romaneasca, ce viitor ne construim noua si urmasilor nostri?
Nici pamantul de sub picioare nu ne mai apartine! Cei care "s-au asezat" in fruntea noastra de 20 de ani incoace-lupi in piele de miel-au vandut tot ce au putut vinde. Acum ne-au vandut si pe noi. Ne-au dat pe bani marunti azvarliti de BM si FMI unor bieti cersetori: noi, romanii, ca sa mai acoperim golurile financiare create tot de ei in numeroasele campanii electorale, de luptele pentru putere si de viata de huzur pe care o duc.
Ce-a mai ramas din demnitatea poporului roman?
Strabunii nostri, care s-au jertfit pentru patrie si pentru tihna neamului si a "viitorimii", plang din morminte de mila si rusinea noastra.
Ce ne ofera "stapanii" pe care ii lasam sa ne taie nu numai locurile de munca ci chiar de pe lista vietii?
Ce-ar spune despre noi Brancoveanu, care s-a jertfit pentru apararea credintei crestine a neamului sau, vazandu-ne ca am pierdut batalia pentru apararea invatamantului romanesc- pastrator al valorilor mostenite din neam in neam si garant al existentei noastre ca popor?
Ce curaj am avea sa dam ochii cu Decebal, care stia ca noi, dacii, suntem nemuritori?
Ce pedeapsa ne va da Dumnezeu la Judecata Popoarelor cand ne va spune:
"-V-am dat pamantul nostru sa-l iubiti, sa-l aparati si sa-l cinstiti si n-ati fost demni de darul pe care l-ati primit!"
Ce vom spune in apararea noastra? Ca am fost slabi, lasi, ca ne-au inselat cei mari si puternici, ca sralucirea banilor ne-a intunecat gandirea?
Ce oferim copiilor nostri?
Un sistem de invatamant cenzurat si reformat de toti cei care au trecut prin ministerul nostru de resort, manipulati "la vedere" de cei care au ca scop scaderea gradului de inteligenta a "celor multi".
Ce lasi suntem si cat de usor renuntam la lupta!
Oare, chiar vorbesc despre romani si in special despre cadrele didactice?
Ne mai asemanam noi oare, cu INVATATORUL ISUS HRISTOS care ar trebui sa ne fie modelul si calea? Indraznim sa ne numim "invatatori" si "dascali" ?
Suntem spectatorii pasivi ai desfiintarii unui popor?
Vreau sa cred ca nu este adevarat.
Haideti sa facem ca tot ce am spus aici si acum cu amaraciune sa nu fie adevarat si ca viitorul sa curga pe drumul bun!
Va chem sa devenim impreuna un model de iubire, credinta, izbanda si demnitate pentru toate popoarele lumii asa cum ne-au invatat stramosii prin invatatura, traditii si obiceiuri, cultura si civilizatie, sa castigam razboiul acesta pentru copiii nostri.
Va rog sa ma credeti ca merita!