Deschideti usile si ferestrele sufletelor! Lasati sa intre lumina si aerul curat! Lasati-va sufletele sa se primeneasca! Incarcati-va cu sentimente pozitive!
Acest prag, 31 decembrie-1 ianuarie este foarte important.
Va puteti intalni cu Iisus la fiecare pas.
Priviti si recunoasteti-L. Este aici pentru toti. Singurul lucru pe care ni-l cere, batand la usa inimii noastre este sa fim noi insine. Sa aruncam mastile ca sa fim chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Apoi, concentrati-va pe gandirea pozitiva. Ganditi-va la pace, la vindecare, la armonie, la iubire, vedeti in mintea voastra planeta sanatoasa si fericita, trimiteti iubire intregului Univers.
Se spune ca "dar din dar se face rai". In continuu, peste noi se revarsa darurile divine. Primiti-le si dati-le mai departe! Numai asa se va putea face (reface) Raiul. Prin relationarea noastra pozitiva, a tuturor, prin reconectarea noastra cu Sursa, cu Iubirea, cu Dumnezeu si apoi, a noastra unii cu ceilalti.
Ma rog pentru toti sa gasim impreuna Calea si apoi, Poarta de intrare in Rai. Pasaportul il constituie faptele noastre bune, manifestarile noastre pozitive. Este bagajul inimilor si al sufletelor noastre.
Anul Nou care bate la usa sa ne aduca tuturor numai bucurii!
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Iisus se naste iar
Lumina se revarsa
In dimineti senine
Peste intreg Pamantul
In unduiri divine.
Coboara peste lume
Lasand deschise porti
De nepatrunse taine
Din palidele nopti.
Invesmantat in purpuri
E Cerul si Pamantul;
Stapan pe tot si toate
Se-aseaza bland Cuvantul.
Se-ntoarce Dumnezeu
In fasa de lumina,
Se-ntoarce sa se nasca
In vechea lui gradina.
Gradina nu-i cu flori
Si-i fara iarba verde.
Sunt sufletele noastre
Gradina unde sede.
De mila noastra bate
Din inaltimi albastre
La portile-mpietrite
Ale inimilor noastre.
Voi, inimi de tot felul,
Deschideti-va dar,
Sa intre Domnul Pacii!
Iisus se naste iar.
In dimineti senine
Peste intreg Pamantul
In unduiri divine.
Coboara peste lume
Lasand deschise porti
De nepatrunse taine
Din palidele nopti.
Invesmantat in purpuri
E Cerul si Pamantul;
Stapan pe tot si toate
Se-aseaza bland Cuvantul.
Se-ntoarce Dumnezeu
In fasa de lumina,
Se-ntoarce sa se nasca
In vechea lui gradina.
Gradina nu-i cu flori
Si-i fara iarba verde.
Sunt sufletele noastre
Gradina unde sede.
De mila noastra bate
Din inaltimi albastre
La portile-mpietrite
Ale inimilor noastre.
Voi, inimi de tot felul,
Deschideti-va dar,
Sa intre Domnul Pacii!
Iisus se naste iar.
In noaptea asta
In noaptea asta
sa nu lasi focul sa se stinga,
nici sufletul sa-l tii inchis,
ca noaptea asata-i Noaptea Sfanta
a Nasterii Lui Iisus.
In noaptea asta lin coboara
Sfanta Fecioara pe Pamant
sa ne deschida iarasi calea
Spre Dumnezeu, prin Fiul Sfant.
In noaptea asta, toti copiii,
cu clinchete si cu colinde,
dau aripi ingerilor, care
vin la Iisus din nou sa-i cante.
Craciun fericit!
sa nu lasi focul sa se stinga,
nici sufletul sa-l tii inchis,
ca noaptea asata-i Noaptea Sfanta
a Nasterii Lui Iisus.
In noaptea asta lin coboara
Sfanta Fecioara pe Pamant
sa ne deschida iarasi calea
Spre Dumnezeu, prin Fiul Sfant.
In noaptea asta, toti copiii,
cu clinchete si cu colinde,
dau aripi ingerilor, care
vin la Iisus din nou sa-i cante.
Craciun fericit!
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Bradutul
Bradutul crestea la munte, intr-o padure de brazi, alaturi de ceilalti frati ai sai. Traia liber si fericit.
Vara se ascundeau printre ramurile lui pasarele sprintene si galagioase.
Iernile erau mai triste. Doar zapada ii aducea putina bucurie, dar vantul sufla uneori atat de tare incat i se parea ca i-au crescut aripi si va putea sa zboare pana la stelele pe care le vedea noaptea si care il chemau la joaca.
Cu oamenii se intalnea mai rar. De fapt, erau doua feluri de oameni.
Unii veneau vara si se mai opreau din cand in cand sa-l salute, se odihneau la umbra, apoi multumeau si plecau.
Altii veneau iarna. Aceia nu veneau sa se odihneasca. Aduceau cu ei un fel de "ceva", caruia ii spuneau drujba si care canta un cantec asurzitor si infiorator. Nu era ca cel al pasarilor. Se auzea din departare, iar cand se apropia tremura toata padurea, de la mic la mare.
Acum au venit din nou. Bradutul a recunoscut zgomotul drujbei, care se apropia. A inceput sa tremure din ce in ce mai tare. Am inceput sa tremur si eu. Intindea bratele spre mine ca sa-l ajut, apoi, simtind ca de Craciunul acesta nu va mai scapa viu, nu se va mai bucura de primavara care topeste zapada, de pasarelele vesele si nu va mai putea sa gazduiasca la umbra sa oamenii cei buni, mi-a spus:
"-Pentru mine nu mai poti sa faci nimic, dar te rog, fa ceva pentru ceilalti frati ai mei! Spune-le oamenilor sa nu ne mai ucida! Daca nu se vor opri vor suferi si ei. Fara ozonul pe care-l dam noi, planeta va arde impreuna cu voi. Nu aveti unde sa fugiti. Aici e casa voastra. Opriti-va, oameni! Nu mai ucideti!"
Ma intreb, oare pana cand vom umbla pe Pamant ca niste orbi si surzi? Cine are interesul sa ne impinga spre un consumism salbatic si spre un comportament individualist (stapanit de instincte primare, pofte si placeri)?
Treziti-va, oameni si ganditi-va: ce nevoi va satisfaceti prin crimele pe care le faceti (chiar si de Pasti si de Craciun), in numele bucuriei?
Vara se ascundeau printre ramurile lui pasarele sprintene si galagioase.
Iernile erau mai triste. Doar zapada ii aducea putina bucurie, dar vantul sufla uneori atat de tare incat i se parea ca i-au crescut aripi si va putea sa zboare pana la stelele pe care le vedea noaptea si care il chemau la joaca.
Cu oamenii se intalnea mai rar. De fapt, erau doua feluri de oameni.
Unii veneau vara si se mai opreau din cand in cand sa-l salute, se odihneau la umbra, apoi multumeau si plecau.
Altii veneau iarna. Aceia nu veneau sa se odihneasca. Aduceau cu ei un fel de "ceva", caruia ii spuneau drujba si care canta un cantec asurzitor si infiorator. Nu era ca cel al pasarilor. Se auzea din departare, iar cand se apropia tremura toata padurea, de la mic la mare.
Acum au venit din nou. Bradutul a recunoscut zgomotul drujbei, care se apropia. A inceput sa tremure din ce in ce mai tare. Am inceput sa tremur si eu. Intindea bratele spre mine ca sa-l ajut, apoi, simtind ca de Craciunul acesta nu va mai scapa viu, nu se va mai bucura de primavara care topeste zapada, de pasarelele vesele si nu va mai putea sa gazduiasca la umbra sa oamenii cei buni, mi-a spus:
"-Pentru mine nu mai poti sa faci nimic, dar te rog, fa ceva pentru ceilalti frati ai mei! Spune-le oamenilor sa nu ne mai ucida! Daca nu se vor opri vor suferi si ei. Fara ozonul pe care-l dam noi, planeta va arde impreuna cu voi. Nu aveti unde sa fugiti. Aici e casa voastra. Opriti-va, oameni! Nu mai ucideti!"
Ma intreb, oare pana cand vom umbla pe Pamant ca niste orbi si surzi? Cine are interesul sa ne impinga spre un consumism salbatic si spre un comportament individualist (stapanit de instincte primare, pofte si placeri)?
Treziti-va, oameni si ganditi-va: ce nevoi va satisfaceti prin crimele pe care le faceti (chiar si de Pasti si de Craciun), in numele bucuriei?
marți, 14 decembrie 2010
Sarmizegetusa regia
Multa vreme vizitarea cetatii n-a facut parte din dorintele mele. Apoi a aparut gandul si o dorinta din ce in ce mai arzatoare.
Cu toate ca locul este, aparent, pustiu, nu oricui i se permite accesul in vechea cetate dacica. Motivul: trebuie sa meriti acest lucru.
Ce am facut sa nu merit(cel putin din viata aceasta), stiu: n-am facut nimic bun. Din trecut? Nu stiu. Dar nu stiu ce am facut acum ca sa merit. Poate ca am facut mai multe fapte bune si, astfel mi s-au ridicat vibratiile. Poate pentru ca m-am rugat cu smerenie si cu credinta sa mi se deschida poarta.
In perioada 26-28 noiembrie urma sa merg cu un grup in pelerinaj la Prislop, la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, iar vizitarea cetatii a constituit surpriza pregatita de organizatoarea grupului.
In noaptea 25 spre 26 l-am visat pe tatal meu(prima data, de sase luni de cand a murit). Era in fata stalpului din stanga unei porti largi. Poarta era deschisa si luminoasa, locul era luminos, la fel si tata. Tinea in mana trei crengute verzi, pe care mi le intindea.
Cand am ajuns in fata portii de vest a cetatii mi-am dat seama ca este poarta din vis.
Era in amurg.Am urcat pe zid sa vad cetatea de sus. Deodata am intrebat: "Unde esti, Decebal?" Mi-am ridicat privirea si in fata mea mea era un tei(de fapt, numai o tulpina) foarte mare, iar coroana parca fusese retezata de furtuna. Poate ca m-am speriat de cat de repede mi-a venit raspunsul si n-am mai intrebat nimic. Mi-am dat seama ca acolo trebuie sa taci si sa asculti. Izvoarele istorice nescrise se dezvaluie doar celor care stiu sa le asculte povestea.
Am avut sentimentul ca eram asteptati. Spre surprinderea si marea mea bucurie, erau acolo doi tineri arheologi din Cluj, care au avut amabilitatea si disponibilitatea de a ne prezenta cetatea si ne-au tinut o lectie de istorie la fata locului. A fost minunat.
Totusi, bucuria mea a fost umbrita putin de tristete. Cred ca nu se face destul pentru dezgroparea cetatii din timp si din uitare, pentru a o reconstitui si a-i reda stralucirea. De ce nu conlucreaza cercetatorii din mai multe domenii pentru a dezgropa istoria? Daca cei autorizati ar da mai multa importanta acestor lucruri, ar deveni mai responsabili fata de valorile sacre ale neamului, aceasta stare s-ar transmite, s-ar propaga asupra intregului popor.
Ar trebui sa invatam, nu neaparat sa fim mandri,dar totusi, demni ca suntem urmasii unui neam inteligent, demn, harnic, curajos, constient ca apartine familiei universale-poporul geto-dac.
Cu toate ca locul este, aparent, pustiu, nu oricui i se permite accesul in vechea cetate dacica. Motivul: trebuie sa meriti acest lucru.
Ce am facut sa nu merit(cel putin din viata aceasta), stiu: n-am facut nimic bun. Din trecut? Nu stiu. Dar nu stiu ce am facut acum ca sa merit. Poate ca am facut mai multe fapte bune si, astfel mi s-au ridicat vibratiile. Poate pentru ca m-am rugat cu smerenie si cu credinta sa mi se deschida poarta.
In perioada 26-28 noiembrie urma sa merg cu un grup in pelerinaj la Prislop, la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, iar vizitarea cetatii a constituit surpriza pregatita de organizatoarea grupului.
In noaptea 25 spre 26 l-am visat pe tatal meu(prima data, de sase luni de cand a murit). Era in fata stalpului din stanga unei porti largi. Poarta era deschisa si luminoasa, locul era luminos, la fel si tata. Tinea in mana trei crengute verzi, pe care mi le intindea.
Cand am ajuns in fata portii de vest a cetatii mi-am dat seama ca este poarta din vis.
Era in amurg.Am urcat pe zid sa vad cetatea de sus. Deodata am intrebat: "Unde esti, Decebal?" Mi-am ridicat privirea si in fata mea mea era un tei(de fapt, numai o tulpina) foarte mare, iar coroana parca fusese retezata de furtuna. Poate ca m-am speriat de cat de repede mi-a venit raspunsul si n-am mai intrebat nimic. Mi-am dat seama ca acolo trebuie sa taci si sa asculti. Izvoarele istorice nescrise se dezvaluie doar celor care stiu sa le asculte povestea.
Am avut sentimentul ca eram asteptati. Spre surprinderea si marea mea bucurie, erau acolo doi tineri arheologi din Cluj, care au avut amabilitatea si disponibilitatea de a ne prezenta cetatea si ne-au tinut o lectie de istorie la fata locului. A fost minunat.
Totusi, bucuria mea a fost umbrita putin de tristete. Cred ca nu se face destul pentru dezgroparea cetatii din timp si din uitare, pentru a o reconstitui si a-i reda stralucirea. De ce nu conlucreaza cercetatorii din mai multe domenii pentru a dezgropa istoria? Daca cei autorizati ar da mai multa importanta acestor lucruri, ar deveni mai responsabili fata de valorile sacre ale neamului, aceasta stare s-ar transmite, s-ar propaga asupra intregului popor.
Ar trebui sa invatam, nu neaparat sa fim mandri,dar totusi, demni ca suntem urmasii unui neam inteligent, demn, harnic, curajos, constient ca apartine familiei universale-poporul geto-dac.
duminică, 12 decembrie 2010
Cu toata dragostea, din toata inima
Il iubesc pe Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
O iubesc pe Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru.
Iubesc toate entitatile benefice ale tuturor Cerurilor de Lumina si Iubire benefice.
Te iubesc, mama Pamant si revars peste tine Lumina Duhului Sfant si Iubirea Sfintei Treimi, pe care le-am primit si le-am scaldat in inima mea, sa te inveleasca, sa te vindece, in interior, la suprafata si in atmosfera, pe tine si toate sistemele tale vii.
Intind mainile pline de Lumina si Iubire, mangai si imbratisez uscatul si apele, mineralele, plantele, animalele, pasarile si pe toti copiii tai bolnavi, sa se vindece, ca sa stralucesti in lumina Soarelui si sa fii fericita.
Iti sarut inima ta obosita si ii redau vitalitatea.
Sunt trup din trupul tau, inima langa inima ta.
Fii binecuvantata cu binecuvantare cereasca!
O iubesc pe Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru.
Iubesc toate entitatile benefice ale tuturor Cerurilor de Lumina si Iubire benefice.
Te iubesc, mama Pamant si revars peste tine Lumina Duhului Sfant si Iubirea Sfintei Treimi, pe care le-am primit si le-am scaldat in inima mea, sa te inveleasca, sa te vindece, in interior, la suprafata si in atmosfera, pe tine si toate sistemele tale vii.
Intind mainile pline de Lumina si Iubire, mangai si imbratisez uscatul si apele, mineralele, plantele, animalele, pasarile si pe toti copiii tai bolnavi, sa se vindece, ca sa stralucesti in lumina Soarelui si sa fii fericita.
Iti sarut inima ta obosita si ii redau vitalitatea.
Sunt trup din trupul tau, inima langa inima ta.
Fii binecuvantata cu binecuvantare cereasca!
miercuri, 1 decembrie 2010
La multi ani, Romania mea!
In ciuda intentiilor negative ale dusmanilor tai din afara si din interior, ale celor vazuti si nevazuti,
iti doresc din tot sufletul meu sa dainuiesti, asa cum ai facut-o de-a lungul mileniilor, sa fii tot mai infloritoare, mai frumoasa si mai luminoasa!
Ai trecut prin multe incercari si nu s-au terminat.
Ca sa stai dreapta inaintea Universului, iti dau putere si iubirea din inima mea o revars peste tine, sa te invelesti in ea ca intr-un scut energetic.
Rog Sfanta Treime sa tina mainile peste tine, iar Sfanta Fecioara Maria sa te acopere cu Voalul Ei Preaputernic si Sfant.
Toti ingerii din ceruri sa se aseze pe granitele tale ca sa-ti fie scut de aparare.
Rog pe toti stramosii acestui popor sa ierte greselile noastre, ale celor in viata, sa se roage lui Dumnezeu sa gasim Calea si sa vegheze asupra ta.
Cei care trebuie sa plece vor pleca(intr-un fel sau altul), dar pe cei care raman ii rog sa-si aminteasca faptul ca sunt fericiti, in primul rand, pentru ca li s-a permis sa traiasca in Romania si ca fiecare dintre noi trebuie sa folosim 80% din energia si timpul nostru pentru ceilalti si 20% pentru noi insine.
La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni!
iti doresc din tot sufletul meu sa dainuiesti, asa cum ai facut-o de-a lungul mileniilor, sa fii tot mai infloritoare, mai frumoasa si mai luminoasa!
Ai trecut prin multe incercari si nu s-au terminat.
Ca sa stai dreapta inaintea Universului, iti dau putere si iubirea din inima mea o revars peste tine, sa te invelesti in ea ca intr-un scut energetic.
Rog Sfanta Treime sa tina mainile peste tine, iar Sfanta Fecioara Maria sa te acopere cu Voalul Ei Preaputernic si Sfant.
Toti ingerii din ceruri sa se aseze pe granitele tale ca sa-ti fie scut de aparare.
Rog pe toti stramosii acestui popor sa ierte greselile noastre, ale celor in viata, sa se roage lui Dumnezeu sa gasim Calea si sa vegheze asupra ta.
Cei care trebuie sa plece vor pleca(intr-un fel sau altul), dar pe cei care raman ii rog sa-si aminteasca faptul ca sunt fericiti, in primul rand, pentru ca li s-a permis sa traiasca in Romania si ca fiecare dintre noi trebuie sa folosim 80% din energia si timpul nostru pentru ceilalti si 20% pentru noi insine.
La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni!
Prislop-27 noiembrie 2010
Sfinte Parinte Arsenie Boca, iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa ajung la mormantul tau. Iti multumesc pentru ca mi-ai ascultat inima, ca mi-ai luat grijile si-ai ridicat pacatele mele si ale neamului meu. Iti multumesc pentru raspunsurile pe care continui sa mi le dai si pentru toate bucuriile pe care mi le-a adus acest pelerinaj.
Sfinte Parinte, priveste-i pe toti cei ce vin, cu inma franta de necazuri si cu picioarele ostenite de-atata umblat pe cai ratacite. Intoarce turma lui Hristos pe cale si du-o la izvor!
Tu faci minuni si dupa moarte. Faptul ca aduni an de an crestinii sa fie impreuna in inima si-n gand este o minune. Oamenii se privesc unii pe altii ca si cand ar dori sa te recunoasca undeva, in multime ca sa le dai binecuvantarea.
Erai acolo, sunt sigura!
Ti-am simtit prezenta si iti multumesc!
Sfinte Parinte, priveste-i pe toti cei ce vin, cu inma franta de necazuri si cu picioarele ostenite de-atata umblat pe cai ratacite. Intoarce turma lui Hristos pe cale si du-o la izvor!
Tu faci minuni si dupa moarte. Faptul ca aduni an de an crestinii sa fie impreuna in inima si-n gand este o minune. Oamenii se privesc unii pe altii ca si cand ar dori sa te recunoasca undeva, in multime ca sa le dai binecuvantarea.
Erai acolo, sunt sigura!
Ti-am simtit prezenta si iti multumesc!
joi, 25 noiembrie 2010
Nu exista diavol, dar eu va spun ca l-am vazut!
Ceea ce va voi povesti este socant. Cei slabi sa nu citeasca, dar trebuie sa stie.
In data de 20 ian. 2009 a depus juramantul de credinta presedintele american B. Obama.
Noaptea am visat ca ma ridicam deasupra Pamantului. Acolo, sub privirile mele, se ridica un tron pana cand ajungea in punctul cel mai inalt (ca un varf de munte, dar nu era munte). Pe tron era o fiinta intunecata, invelita intr-o mantie neagra, cu gluga pe cap.De acolo cuprindea tot Pamantul.
M-am apropiat sa-i vad chipul si n-am reusit sa vad.O forta foarte puternica m-a impins.
Nu sunt in masura sa spun daca presedintele Obama are un rol pozitiv sau unul negativ in istoria omenirii. Daca are rol pozitiv atunci se intelege ca unde se ridica binele merge repede si raul pentru a-l impiedica sa se manifeste.
Imi amintesc foarte bine toate detaliile, dar cel mai bine imi amintesc faptul ca eram curioasa si curajoasa.
Ceea ce am vazut eu este energie. Este tot raul creat de omenire prin toate manifestarile ei negative (ganduri, vorbe, fapte, sentimente), dar pe care il poate anihila Lumina Cristica. Oamenii trebuie sa inteleaga acum, pana nu e prea tarziu, ca trebuie sa cheme si sa primeasca Lumina pentru a se vindeca.
Si totusi, exista. Se spune ca cea mai mare realizare a raului in zilele de pe urma va fi aceea de a convinge oamenii ca el nu exista.
Noi trebuie sa cerem ajutorul Divin. Sa ne inarmam cu credinta pentru ca din ea vin curajul si puterea.
Iubirea va spala durerile si ranile acestui razboi.
In data de 20 ian. 2009 a depus juramantul de credinta presedintele american B. Obama.
Noaptea am visat ca ma ridicam deasupra Pamantului. Acolo, sub privirile mele, se ridica un tron pana cand ajungea in punctul cel mai inalt (ca un varf de munte, dar nu era munte). Pe tron era o fiinta intunecata, invelita intr-o mantie neagra, cu gluga pe cap.De acolo cuprindea tot Pamantul.
M-am apropiat sa-i vad chipul si n-am reusit sa vad.O forta foarte puternica m-a impins.
Nu sunt in masura sa spun daca presedintele Obama are un rol pozitiv sau unul negativ in istoria omenirii. Daca are rol pozitiv atunci se intelege ca unde se ridica binele merge repede si raul pentru a-l impiedica sa se manifeste.
Imi amintesc foarte bine toate detaliile, dar cel mai bine imi amintesc faptul ca eram curioasa si curajoasa.
Ceea ce am vazut eu este energie. Este tot raul creat de omenire prin toate manifestarile ei negative (ganduri, vorbe, fapte, sentimente), dar pe care il poate anihila Lumina Cristica. Oamenii trebuie sa inteleaga acum, pana nu e prea tarziu, ca trebuie sa cheme si sa primeasca Lumina pentru a se vindeca.
Si totusi, exista. Se spune ca cea mai mare realizare a raului in zilele de pe urma va fi aceea de a convinge oamenii ca el nu exista.
Noi trebuie sa cerem ajutorul Divin. Sa ne inarmam cu credinta pentru ca din ea vin curajul si puterea.
Iubirea va spala durerile si ranile acestui razboi.
joi, 18 noiembrie 2010
Legile universale (Legile Kybalionului)
1. Legea Mentalismului
Totul este spirit. Universul este mental.
Pot sti fiindca imi reamintesc.
2. Legea Corespondentei
Tot ceea ce compune universul se regaseste in toate componentele sale, atat in cele mai mici cat si in cele mai mari, desi in proportii diferite. Tot ce exista isi are corespondentul: curgerea vietii omului corespunde curgerii vietii in univers
Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos. Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus.
Cerul si Pamantul sunt eu.
3. Legea Vibratiei
Nimic nu sta (nu este in repaus), totul se misca, totul vibreaza.
O amintire adevarata pot s-o traiesc numai la intensitatea vibratiei dintai.
4. Legea Polaritatii
Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.
Singularitatea o sfarsesc prin EU SUNT TU SI TU ESTI EU.
Unde este binele este si raul. Iata Armonia!
5. Legea Ritmului
Totul se scurge inauntru sau inafara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulului se manifesta in totul, masura oscilatiei la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga, ritmul este constant.
Ma ating, ma despart si iar ma atig intr-un joc continuu si in acelasi ritm.
6. Legea Cauzei si Efectului (Karma)
Orice cauza are efectul sau, orice Efect are Cauza sa, totul se intampla conform Legii necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii.
Sunt raspunzator de fapta mea, fie ea considerata buna sau rea si stiu ca-i voi accepta consecintele.
7. Legea Genului
Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale Masculin si feminin, genul se manifesta in toate planurile.
Eu sunt genul tau in masura in care tu esti genul meu.
Ce are ea mai gingas, mai cald, mai chemator, mai invaluitor, mai frumos. Tu cauti. Ce are el mai ocrotitor, mai viguros, mai puternic, mai activ, mai tare, mai tenace, mai dornic de a invinge. Tu cauti.
Acest articol a fost preluat de pe Google, www.esoterism.ro
Am simtit nevoia sa revad Legile Universale. Ele sunt imuabile si implacabile. Sunt ceea ce ne face in acelasi timp asemanatori si totusi diferiti.
Guverneaza tacut si omniprezent. Nimeni si nimic nu poate fi in afara Legilor, numai Dumnezeu.
Nu-i asa ca e minunat?
Totul este spirit. Universul este mental.
Pot sti fiindca imi reamintesc.
2. Legea Corespondentei
Tot ceea ce compune universul se regaseste in toate componentele sale, atat in cele mai mici cat si in cele mai mari, desi in proportii diferite. Tot ce exista isi are corespondentul: curgerea vietii omului corespunde curgerii vietii in univers
Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos. Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus.
Cerul si Pamantul sunt eu.
3. Legea Vibratiei
Nimic nu sta (nu este in repaus), totul se misca, totul vibreaza.
O amintire adevarata pot s-o traiesc numai la intensitatea vibratiei dintai.
4. Legea Polaritatii
Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.
Singularitatea o sfarsesc prin EU SUNT TU SI TU ESTI EU.
Unde este binele este si raul. Iata Armonia!
5. Legea Ritmului
Totul se scurge inauntru sau inafara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulului se manifesta in totul, masura oscilatiei la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga, ritmul este constant.
Ma ating, ma despart si iar ma atig intr-un joc continuu si in acelasi ritm.
6. Legea Cauzei si Efectului (Karma)
Orice cauza are efectul sau, orice Efect are Cauza sa, totul se intampla conform Legii necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii.
Sunt raspunzator de fapta mea, fie ea considerata buna sau rea si stiu ca-i voi accepta consecintele.
7. Legea Genului
Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale Masculin si feminin, genul se manifesta in toate planurile.
Eu sunt genul tau in masura in care tu esti genul meu.
Ce are ea mai gingas, mai cald, mai chemator, mai invaluitor, mai frumos. Tu cauti. Ce are el mai ocrotitor, mai viguros, mai puternic, mai activ, mai tare, mai tenace, mai dornic de a invinge. Tu cauti.
Acest articol a fost preluat de pe Google, www.esoterism.ro
Am simtit nevoia sa revad Legile Universale. Ele sunt imuabile si implacabile. Sunt ceea ce ne face in acelasi timp asemanatori si totusi diferiti.
Guverneaza tacut si omniprezent. Nimeni si nimic nu poate fi in afara Legilor, numai Dumnezeu.
Nu-i asa ca e minunat?
luni, 8 noiembrie 2010
Scrisoare de dragoste
Patria mea draga,
Iubesc fiece fir de iarba ce creste pe intinsul tau, fiece mugur in care zvacneste seva pamantului tau. Iubesc inima ta ascunsa in adanc de poporul dac, asa ca pe-o comoara, iti iubesc copiii, asa cum sunt ei, mai veseli, mai tristi, mai tarani, mai artisti.
Iti plang poetii si-i deplang pe cei ce nu te iubesc.
Stau neclintita, cu picioarele infipte adanc in ogor si cu fruntea lipita de cer, sa-ti vad curcubeele si caii inaripati pasind peste munti, ca-ntr-un pelerinaj la Templul Carpatilor.
Imbratisez Crucea de pe muntele tau sfant si plang de duiosia caprioarelor ce vin sa se adape la izvoarele tale de apa vie.
Cat mai poti rabda suferinta?
Stinge neiubirea dintre frati cu iubirea ta parinteasca!
Pune-ti hainele de sarbatoare si cheama-i pe toti romanii la hora!
Pune-ti catrinta si ia si incinge-te cu tricolorul romanesc! El sa-ti fie brau de lumina si putere, ca nici un dusman sa nu-ti mai faca rau!
Cheama-ti copiii acasa: pe cei plecati de demult si de acum, ca nicaieri nu e mai buna painea decat aici, pe masa ta!
Accepta-ti si implineste-ti destinul de pamant binecuvantat cu iubire cereasca.
Romania mea, aprinde-ti candela, ca mirele vine curand!
PS. Oare, cine a inventat cuvantul "dor"?
Desigur, un roman atunci cand cand inima poporului batea la unison cu inima tarii.
Semneaza fiica ta iubitoare
care are doar mama pamanteana,
si un singur frate de sange,
dar nu se plange...
pentru ca am 22 000 000 de frati de patrie
si chiar mai multi,
daca-i numar si pe cei instrainati cu pamantul patriei cu tot.
Iubesc fiece fir de iarba ce creste pe intinsul tau, fiece mugur in care zvacneste seva pamantului tau. Iubesc inima ta ascunsa in adanc de poporul dac, asa ca pe-o comoara, iti iubesc copiii, asa cum sunt ei, mai veseli, mai tristi, mai tarani, mai artisti.
Iti plang poetii si-i deplang pe cei ce nu te iubesc.
Stau neclintita, cu picioarele infipte adanc in ogor si cu fruntea lipita de cer, sa-ti vad curcubeele si caii inaripati pasind peste munti, ca-ntr-un pelerinaj la Templul Carpatilor.
Imbratisez Crucea de pe muntele tau sfant si plang de duiosia caprioarelor ce vin sa se adape la izvoarele tale de apa vie.
Cat mai poti rabda suferinta?
Stinge neiubirea dintre frati cu iubirea ta parinteasca!
Pune-ti hainele de sarbatoare si cheama-i pe toti romanii la hora!
Pune-ti catrinta si ia si incinge-te cu tricolorul romanesc! El sa-ti fie brau de lumina si putere, ca nici un dusman sa nu-ti mai faca rau!
Cheama-ti copiii acasa: pe cei plecati de demult si de acum, ca nicaieri nu e mai buna painea decat aici, pe masa ta!
Accepta-ti si implineste-ti destinul de pamant binecuvantat cu iubire cereasca.
Romania mea, aprinde-ti candela, ca mirele vine curand!
PS. Oare, cine a inventat cuvantul "dor"?
Desigur, un roman atunci cand cand inima poporului batea la unison cu inima tarii.
Semneaza fiica ta iubitoare
care are doar mama pamanteana,
si un singur frate de sange,
dar nu se plange...
pentru ca am 22 000 000 de frati de patrie
si chiar mai multi,
daca-i numar si pe cei instrainati cu pamantul patriei cu tot.
duminică, 7 noiembrie 2010
La mormantul poetului
Ii privesti pe toti de-acolo, dintr-un colt
Si esti trist, poete, ca tu nu mai poti
Sa le vorbesti despre patrie, despre iubire
Si despre a poporului acestuia nemurire.
Pleci trist, poete, ca ramane tara dezbinata
Si nu mai vine nimeni sa ne adune pe toti laolalta.
Ramane tara sub semnul intrebarii
Iar muntii plang de doru-ti si valurile marii
Si unde pleci, in Paradis, unde ti-e locul,
Tu roaga-te lui Dumnezeu sa nu ne uite cu totul
Si roaga-L sa coboare Focul Sau Viu Dumnezeiesc
Peste poporul acesta crestin si romanesc
Sa ne adune laolalta in inima si-n gand,
Sa fie-n Romania Raiul pe Pamant.
Eu, trista-l strig pe nume privindu-l cum se duce
Purtand smerit pe frunte, cu demnitate, Sfanta Cruce.
Atunci, el se opreste in drum spre vesnicie
Si bland, imi porunceste: "-Scrie!"
Tu inima cu jale, ce-ai mai putea sa scrii?
Ce sa-i doresti acum acestei Romanii?
Ei ne sustin din cer, ne vor veghea mereu,
Se vor ruga de-a pururi Bunului Dumnezeu
Sa nu ne ratacim pe drumul nemuririi
Si sa pastram in inimi flacara credintei si-a iubirii.
Si esti trist, poete, ca tu nu mai poti
Sa le vorbesti despre patrie, despre iubire
Si despre a poporului acestuia nemurire.
Pleci trist, poete, ca ramane tara dezbinata
Si nu mai vine nimeni sa ne adune pe toti laolalta.
Ramane tara sub semnul intrebarii
Iar muntii plang de doru-ti si valurile marii
Si unde pleci, in Paradis, unde ti-e locul,
Tu roaga-te lui Dumnezeu sa nu ne uite cu totul
Si roaga-L sa coboare Focul Sau Viu Dumnezeiesc
Peste poporul acesta crestin si romanesc
Sa ne adune laolalta in inima si-n gand,
Sa fie-n Romania Raiul pe Pamant.
Eu, trista-l strig pe nume privindu-l cum se duce
Purtand smerit pe frunte, cu demnitate, Sfanta Cruce.
Atunci, el se opreste in drum spre vesnicie
Si bland, imi porunceste: "-Scrie!"
Tu inima cu jale, ce-ai mai putea sa scrii?
Ce sa-i doresti acum acestei Romanii?
Ei ne sustin din cer, ne vor veghea mereu,
Se vor ruga de-a pururi Bunului Dumnezeu
Sa nu ne ratacim pe drumul nemuririi
Si sa pastram in inimi flacara credintei si-a iubirii.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
In memoriam Adrian Paunescu
In blandul si caldul decor,
Cu frunze de toamna galbui,
Te-ai hotarat, prietene, s-apui,
Lasandu-ne in suflete un dor.
Bat clopotele-n cele patru zari,
In toate bisericile vetrei strabune
Si toate cuvintele limbii romane
S-au transformat in albe lumanari.
Ai fost un om? Ai fost un zeu?
Nu stie nimeni sa ne spuna.
Tu ai vegheat ca-n veci sa nu apuna
Iubirea si credinta-n Dumnezeu.
Si daca vreodata vei mai veni 'napoi,
Sa-ti plangi amarul si sa-ti canti iubirea,
De nu-ti este straina nemurirea,
Tu, sigur, te-ai intoarce doar la noi.
Aici, la noi, unde nu-ti sunt straine
Izvoarele si-altarele cu sfinti
Nici doinele pastrate din parinti;
Aici la noi, unde e cel mai bine.
Mergi dar, pe calea de lumina,
In trup de inger mergi la Dumnezeu,
Scaldat in iubirea neamului tau,
Sa-ti fie-n nemurire trecerea lina!
Sa-ti fie tarana usoara si somnul lin sub ploi de curcubeu, iar razele acestea blande ale soarelui de noiembrie sa-ti duca sufletul in Oceanul de Lumina, DOMNULE ADRIAN PAUNESCU!
Cu frunze de toamna galbui,
Te-ai hotarat, prietene, s-apui,
Lasandu-ne in suflete un dor.
Bat clopotele-n cele patru zari,
In toate bisericile vetrei strabune
Si toate cuvintele limbii romane
S-au transformat in albe lumanari.
Ai fost un om? Ai fost un zeu?
Nu stie nimeni sa ne spuna.
Tu ai vegheat ca-n veci sa nu apuna
Iubirea si credinta-n Dumnezeu.
Si daca vreodata vei mai veni 'napoi,
Sa-ti plangi amarul si sa-ti canti iubirea,
De nu-ti este straina nemurirea,
Tu, sigur, te-ai intoarce doar la noi.
Aici, la noi, unde nu-ti sunt straine
Izvoarele si-altarele cu sfinti
Nici doinele pastrate din parinti;
Aici la noi, unde e cel mai bine.
Mergi dar, pe calea de lumina,
In trup de inger mergi la Dumnezeu,
Scaldat in iubirea neamului tau,
Sa-ti fie-n nemurire trecerea lina!
Sa-ti fie tarana usoara si somnul lin sub ploi de curcubeu, iar razele acestea blande ale soarelui de noiembrie sa-ti duca sufletul in Oceanul de Lumina, DOMNULE ADRIAN PAUNESCU!
duminică, 10 octombrie 2010
10.10.2010
In urma cu cateva luni am avut un vis: o voce (neutra) imi cerea sa repet niste date.
Prima a fost 10.10.2010. In vis ma gandeam daca aceasta data a trecut sau nu. Dupa ce mi-am dat seama ca este inainte am repetat-o. Urmatoarea data a fost 11.11.2011, apoi 12.12.2012.Dupa ce le-am repetat pe toate trei, pe rand, mi s-a spus:
"Din 12.12.2012 mai sunt cateva zile. Veti supravietui".
A ras (ca si cand ar fi spus "Ce prostuti si ce fricosi sunteti!)si a disparut.
Eu am ramas in continuare in sfera acelui vis, gandindu-ma ce pot sa reprezinte aceste date.
Cert este ca cineva stie.
Poate niste trepte, poate niste porti. Daca este asa, atunci nu este tot una cum trecem prin ele.
Astazi, 10.10.2010, in cadrul Sfintei Liturghii s-a citit "Invierea tanarului din Nain", din Evanghelia dupa Luca. Oare, a fost intamplator faptul ca s-a vorbit despre inviere? Iisus l-a inviat pe acest tanar, fiindu-i mila de o mama deznadajduita , careia i-a spus "Nu plange!" (Aceste cuvinte insemnand indemnul de a transforma deznadejdea in bucurie si credinta, deoarece un om deznadejduit este ca un mort viu. Ce ne face sa fim vii? Simplu:IUBIREA )
Acest indemn este valabil pentru noi, toti.
Sa fim prezenti, dar nu oricum, ci cu bucurie, cu credinta si multa, multa iubire, pe care sa o trimitem intregii creatii a lui Dumnezeu.
Si, daca tot ni se deschid niste porti, fie ele si stramte, atunci, sa ne deschidem ochii si inimile, sa ne facem toate faptele bune din fiecare zi (fiecare zi conteaza) ca sa nu ratam saltul sau trecerea in dimensiunile superioare.
Deci, 10.10.2010 este o zi de putere, de constientizare, de trecere.
Sa ne ajute Dumnezeu sa reusim!
Prima a fost 10.10.2010. In vis ma gandeam daca aceasta data a trecut sau nu. Dupa ce mi-am dat seama ca este inainte am repetat-o. Urmatoarea data a fost 11.11.2011, apoi 12.12.2012.Dupa ce le-am repetat pe toate trei, pe rand, mi s-a spus:
"Din 12.12.2012 mai sunt cateva zile. Veti supravietui".
A ras (ca si cand ar fi spus "Ce prostuti si ce fricosi sunteti!)si a disparut.
Eu am ramas in continuare in sfera acelui vis, gandindu-ma ce pot sa reprezinte aceste date.
Cert este ca cineva stie.
Poate niste trepte, poate niste porti. Daca este asa, atunci nu este tot una cum trecem prin ele.
Astazi, 10.10.2010, in cadrul Sfintei Liturghii s-a citit "Invierea tanarului din Nain", din Evanghelia dupa Luca. Oare, a fost intamplator faptul ca s-a vorbit despre inviere? Iisus l-a inviat pe acest tanar, fiindu-i mila de o mama deznadajduita , careia i-a spus "Nu plange!" (Aceste cuvinte insemnand indemnul de a transforma deznadejdea in bucurie si credinta, deoarece un om deznadejduit este ca un mort viu. Ce ne face sa fim vii? Simplu:IUBIREA )
Acest indemn este valabil pentru noi, toti.
Sa fim prezenti, dar nu oricum, ci cu bucurie, cu credinta si multa, multa iubire, pe care sa o trimitem intregii creatii a lui Dumnezeu.
Si, daca tot ni se deschid niste porti, fie ele si stramte, atunci, sa ne deschidem ochii si inimile, sa ne facem toate faptele bune din fiecare zi (fiecare zi conteaza) ca sa nu ratam saltul sau trecerea in dimensiunile superioare.
Deci, 10.10.2010 este o zi de putere, de constientizare, de trecere.
Sa ne ajute Dumnezeu sa reusim!
marți, 14 septembrie 2010
Miracole
Fiecare zi este o binecuvantare.
Fiecare zi este un dar.
Fiecare zi iti apartine, cu tot ce cuprinde ea.
In fiecare zi ti se da sansa sa fii mai bun decat ieri, sa construiesti, sa cresti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, sa sadesti in inima ta iubirea si sa o lasi sa se reverse in exterior.
IUBESTE!
Iubeste-L pe Dumnezeu, iubeste-te pe tine ca rod al Iubirii Divine, iubeste-ti semenii asa cum sunt ei, fara sa te straduiesti sa-i schimbi ci sa-i ajuti sa se schimbe singuri.
Iubeste intreaga creatie!
Gandeste-te ca si tu faci parte din ea, iar pentru intreg, fiecare parte conteaza.
Iubeste decorul magnific in care te-a asezat Dumnezeu sa joci cea mai frumoasa piesa din viata ta, la scena deschisa, in lumina reflectoarelor si, chiar daca te mai poticnesti sau uiti replica, aminteste-ti ca in viata "se canta live".
Iubeste TOTUL!
Aminteste-ti ca esti apa care curge lin, esti aerul care se joaca in vazduh, esti focul care mistuie, esti pamant asemeni pamantului care te tine in brate si din care ai fost zamislit.
Aminteste-ti ca esti vibratie si ca totul este vibratia unui gand al Lui Dumnezeu.
In fiecare fir de nisip, in fiecare fir de iarba, in stropul de apa, in raza de soare vibreaza iubirea si, daca intri pe frecventa acestei vibratii, vei vedea in toate...miracole.
Deci, firescul este un miracol care asteapta sa fie descoperit.
Pace, Lumina si Iubire!
Fiecare zi este un dar.
Fiecare zi iti apartine, cu tot ce cuprinde ea.
In fiecare zi ti se da sansa sa fii mai bun decat ieri, sa construiesti, sa cresti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, sa sadesti in inima ta iubirea si sa o lasi sa se reverse in exterior.
IUBESTE!
Iubeste-L pe Dumnezeu, iubeste-te pe tine ca rod al Iubirii Divine, iubeste-ti semenii asa cum sunt ei, fara sa te straduiesti sa-i schimbi ci sa-i ajuti sa se schimbe singuri.
Iubeste intreaga creatie!
Gandeste-te ca si tu faci parte din ea, iar pentru intreg, fiecare parte conteaza.
Iubeste decorul magnific in care te-a asezat Dumnezeu sa joci cea mai frumoasa piesa din viata ta, la scena deschisa, in lumina reflectoarelor si, chiar daca te mai poticnesti sau uiti replica, aminteste-ti ca in viata "se canta live".
Iubeste TOTUL!
Aminteste-ti ca esti apa care curge lin, esti aerul care se joaca in vazduh, esti focul care mistuie, esti pamant asemeni pamantului care te tine in brate si din care ai fost zamislit.
Aminteste-ti ca esti vibratie si ca totul este vibratia unui gand al Lui Dumnezeu.
In fiecare fir de nisip, in fiecare fir de iarba, in stropul de apa, in raza de soare vibreaza iubirea si, daca intri pe frecventa acestei vibratii, vei vedea in toate...miracole.
Deci, firescul este un miracol care asteapta sa fie descoperit.
Pace, Lumina si Iubire!
miercuri, 11 august 2010
Postul Adormirii Maicii Domnului
Doua saptamani de post , de rugaciune, de introspectie in mijlocul verii ne ajuta sa ne apropiem de Fecioara Maria cu smerenie si dragoste, sa ne intarim credinta, sa invatam sa iertam si sa iubim.
Copiii nostri au venit sa ne invete, sa ne fie maesti spirituali. Daca copilul tau nu se conformeaza cerintelor tale, analizeaza-te pe tine sa vezi ce gresesti.
Am avut saptamana trecuta niste musafiri: o fetita(de 8 ani) si un baietel(de 4 ani).Dupa ce a plecat mama lor si am ramas doar noi trei, baiatul mi-a pus o intrebare:
"-Vali, tu crezi?
-Ce sa cred? am intrebat eu.
-In Dumnezeu. Tu crezi?
-Sigur! am raspuns.
-Noi credem in Dumnezeu! a spus fetita. Apoi a inceput sa rosteasca Crezul cu voce tare si am continuat impreuna."
Intr-o zi am mers la Gradina Zoologica, pe jos. Trecand pasarela peste Cris, baietelul ma intreaba "In apa asta sunt si serpi, nu-i asa?" Am raspuns "Poate ca sunt." Sa spun drept , eu nu vazusem niciodata, desi totdeauna privesc apa. Luasem cu noi si pe nepoatele vecinei mele. Imediat fetele au strigat:"Uite un sarpe! Vreau sa spun ca el nu-l vazuse ci doar i-a simtit prezenta.
Mesele le-am servit in bucatarie, doar dupa ce unul dintre ei rostea rugaciunea Tatal nostru.
A fost o saptamana frumoasa, plina de activitati de tot felul(munca si joaca), de care ne vom aminti cu mult drag, timp in care fiecare am invatat cate ceva, dar, cel mai important exercitiu a fost acela de a darui iubire neconditionata.
Vreti sa stiti numele copiilor?
Ei bine, se numesc Maria si Emanuel.
Pace voua!
Copiii nostri au venit sa ne invete, sa ne fie maesti spirituali. Daca copilul tau nu se conformeaza cerintelor tale, analizeaza-te pe tine sa vezi ce gresesti.
Am avut saptamana trecuta niste musafiri: o fetita(de 8 ani) si un baietel(de 4 ani).Dupa ce a plecat mama lor si am ramas doar noi trei, baiatul mi-a pus o intrebare:
"-Vali, tu crezi?
-Ce sa cred? am intrebat eu.
-In Dumnezeu. Tu crezi?
-Sigur! am raspuns.
-Noi credem in Dumnezeu! a spus fetita. Apoi a inceput sa rosteasca Crezul cu voce tare si am continuat impreuna."
Intr-o zi am mers la Gradina Zoologica, pe jos. Trecand pasarela peste Cris, baietelul ma intreaba "In apa asta sunt si serpi, nu-i asa?" Am raspuns "Poate ca sunt." Sa spun drept , eu nu vazusem niciodata, desi totdeauna privesc apa. Luasem cu noi si pe nepoatele vecinei mele. Imediat fetele au strigat:"Uite un sarpe! Vreau sa spun ca el nu-l vazuse ci doar i-a simtit prezenta.
Mesele le-am servit in bucatarie, doar dupa ce unul dintre ei rostea rugaciunea Tatal nostru.
A fost o saptamana frumoasa, plina de activitati de tot felul(munca si joaca), de care ne vom aminti cu mult drag, timp in care fiecare am invatat cate ceva, dar, cel mai important exercitiu a fost acela de a darui iubire neconditionata.
Vreti sa stiti numele copiilor?
Ei bine, se numesc Maria si Emanuel.
Pace voua!
luni, 12 iulie 2010
Se deschid portile
Multi ati observat ca pe Terra au loc schimbari majore. Planeta este vie si este o entitate care apartine acestui univers. Nu suntem parti separate ci facem parte dintr-un intreg, un tot, o fiinta vie cu trup, suflet si spirit.
Cei care sunt aici, sunt pentru ca au ales sa fie, pentru ca trebuie sa fie. Ajutam planeta dar ne ajutam si pe noi insine. Tot ce am acumulat energetic si karmic in 26 000 de ani trebuie vindecat pentru a ne putea inalta noi si planeta mama.
Vorbiti cu Terra de la suflet la suflet. Fiti recunoscatori, cereti iertare pentru toate agresiunile pe care le-a suferit de la voi de-a lungul timpului. Dati-i energiile grele pe care le-ati acumulat sa le trensforme in energii usoare, benefice. Chemati entitatile benefice ale cerurilor superioare (ale dimensiunilor superioare) sa preia si ele din aceste energii si sa le transforme in lumina (unde intra lumina intunericul dispare), in special pe Sf. Arh. Mihail, care vine imediat sa va ajute.
Trebuie sa fim constienti ca suntem raspunzatori pentru aceste energii. Ele nu dispar, dar pot fi transformate in energii benefice, pozitive.
Daruiti iubire pamantului vostru. Daruiti-o tuturor. Inchideti ochii si veti vedea cum pleaca dinspre voi valuri de iubire sau inimioare de lumina. Cu cat daruiesti mai mult, cu atat inima (energetica) se va umple cu si mai multa iubire, care vine dinspre univers catre voi.
Dumnezeu apreciaza stradania mai mult decat reusita. Dar, nu va ingrijorati de asta pentru ca suntem sustinuti si ajutati clipa de clipa. Trebuie doar sa cerem (este lege universala-CERE SI TI SE VA DA). Daca primiti daruri deosebite sa le folositi pentru a face binele (IN DAR AI PRIMIT, IN DAR SA DAI).
Mai devreme sau mai tarziu, toti vom accesa dimensiunile superioare ale vietii (existentei), fiecare in ritmul sau. Acum este sansa noastra. Universul este cu ochii pe noi. Portile se deschid. Trebuie sa renuntam la fricile de tot felul. sa ne straduim sa ne depasim neputintele, sa ne echilibram energiile, sa ne amintim ca suntem fiii lui Dumnezeu.EL ne iubeste asa cum suntem in adancul fiintei noastre: curati, buni, luminosi, adevarati.
Asa sa fie!
Cei care sunt aici, sunt pentru ca au ales sa fie, pentru ca trebuie sa fie. Ajutam planeta dar ne ajutam si pe noi insine. Tot ce am acumulat energetic si karmic in 26 000 de ani trebuie vindecat pentru a ne putea inalta noi si planeta mama.
Vorbiti cu Terra de la suflet la suflet. Fiti recunoscatori, cereti iertare pentru toate agresiunile pe care le-a suferit de la voi de-a lungul timpului. Dati-i energiile grele pe care le-ati acumulat sa le trensforme in energii usoare, benefice. Chemati entitatile benefice ale cerurilor superioare (ale dimensiunilor superioare) sa preia si ele din aceste energii si sa le transforme in lumina (unde intra lumina intunericul dispare), in special pe Sf. Arh. Mihail, care vine imediat sa va ajute.
Trebuie sa fim constienti ca suntem raspunzatori pentru aceste energii. Ele nu dispar, dar pot fi transformate in energii benefice, pozitive.
Daruiti iubire pamantului vostru. Daruiti-o tuturor. Inchideti ochii si veti vedea cum pleaca dinspre voi valuri de iubire sau inimioare de lumina. Cu cat daruiesti mai mult, cu atat inima (energetica) se va umple cu si mai multa iubire, care vine dinspre univers catre voi.
Dumnezeu apreciaza stradania mai mult decat reusita. Dar, nu va ingrijorati de asta pentru ca suntem sustinuti si ajutati clipa de clipa. Trebuie doar sa cerem (este lege universala-CERE SI TI SE VA DA). Daca primiti daruri deosebite sa le folositi pentru a face binele (IN DAR AI PRIMIT, IN DAR SA DAI).
Mai devreme sau mai tarziu, toti vom accesa dimensiunile superioare ale vietii (existentei), fiecare in ritmul sau. Acum este sansa noastra. Universul este cu ochii pe noi. Portile se deschid. Trebuie sa renuntam la fricile de tot felul. sa ne straduim sa ne depasim neputintele, sa ne echilibram energiile, sa ne amintim ca suntem fiii lui Dumnezeu.EL ne iubeste asa cum suntem in adancul fiintei noastre: curati, buni, luminosi, adevarati.
Asa sa fie!
marți, 6 iulie 2010
Romania cauta solutii
In ultima vreme romanii cad dintr-o groapa in alta. Nu numai la propriu ci si la figurat. Toata lumea cauta solutii, are solutii, ofera solutii de iesire din criza sau ...de iesire la lumina.
Se zice sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca! Sau ai grija cum te rogi! Adica, sa fim atenti la ganduri, vorbe, sentimente, actiuni.
S-a creat un haos(stare de confuzie, dezordine, intuneric,deriva) din care nu mai stim cum sau daca vom iesi vreodata. De iesit vom iesi, dar, se pare ca nu toti. Unii pleaca mai devreme ajutati de ape, furtuni, cutremure, accidente. Este alegerea lor.
De rugat ne rugam toti. Dar oare, constientizam ce spunem?
De exemplu daca spunem "Lumineaza, Doamne,mintea guvernantilor nostri si inmoaie-le inimile pentru a se intoarce spre popor si a-l ajuta!", atunci recunoasteti in asta evenimentele actuale?
S-a creat o situatie in care guvernantii si intreg poporul sa-si dea mana ca sa ajute acea parte a populatiei care sufera, care de buna voie s-a sacrificat pentru a fi liantul care sa ne inmoaie tuturor inimile, sa ne amintesca un lucru pe care l-am stiut dar l-am uitat, si anume ca "in unire sta puterea" si ca poporul roman este caracterizat de empatie, iubitor de neam si tara.
E timpul ca cei care ne conduc sa-si aminteasca faptul ca sunt romani, adica crestini, iar poporul sa nu uite ca daca-si blestema sau linseaza conducatorii, va suporta consecintele.
Sa nu uitam nici elementul corectie care vine totdeauna in momentul in care se intinde coarda si fiul profita de bunatatea tatalui sau se indeparteaza de el.
Concluzia este:
Ai grija ce-ti doresti!
Ai grija cum te rogi!
As dori sa va amintesc cuvintele Sf. Apostol Pavel (Galateni 5, 13-16)
"...Voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu va folositi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului, ci slujiti-va unul altuia prin iubire. Caci toata legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Dar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi. Zic dar: cu duhul sa umblati, si nu pofta trupului s-o impliniti."
Ar fi mai simplu sa spunem asa:
Doamne, faca-se voia Ta!
Pace iubire si lumina!
Se zice sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca! Sau ai grija cum te rogi! Adica, sa fim atenti la ganduri, vorbe, sentimente, actiuni.
S-a creat un haos(stare de confuzie, dezordine, intuneric,deriva) din care nu mai stim cum sau daca vom iesi vreodata. De iesit vom iesi, dar, se pare ca nu toti. Unii pleaca mai devreme ajutati de ape, furtuni, cutremure, accidente. Este alegerea lor.
De rugat ne rugam toti. Dar oare, constientizam ce spunem?
De exemplu daca spunem "Lumineaza, Doamne,mintea guvernantilor nostri si inmoaie-le inimile pentru a se intoarce spre popor si a-l ajuta!", atunci recunoasteti in asta evenimentele actuale?
S-a creat o situatie in care guvernantii si intreg poporul sa-si dea mana ca sa ajute acea parte a populatiei care sufera, care de buna voie s-a sacrificat pentru a fi liantul care sa ne inmoaie tuturor inimile, sa ne amintesca un lucru pe care l-am stiut dar l-am uitat, si anume ca "in unire sta puterea" si ca poporul roman este caracterizat de empatie, iubitor de neam si tara.
E timpul ca cei care ne conduc sa-si aminteasca faptul ca sunt romani, adica crestini, iar poporul sa nu uite ca daca-si blestema sau linseaza conducatorii, va suporta consecintele.
Sa nu uitam nici elementul corectie care vine totdeauna in momentul in care se intinde coarda si fiul profita de bunatatea tatalui sau se indeparteaza de el.
Concluzia este:
Ai grija ce-ti doresti!
Ai grija cum te rogi!
As dori sa va amintesc cuvintele Sf. Apostol Pavel (Galateni 5, 13-16)
"...Voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu va folositi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului, ci slujiti-va unul altuia prin iubire. Caci toata legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Dar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi. Zic dar: cu duhul sa umblati, si nu pofta trupului s-o impliniti."
Ar fi mai simplu sa spunem asa:
Doamne, faca-se voia Ta!
Pace iubire si lumina!
sâmbătă, 3 iulie 2010
In rugaciune
Mi-am plecat genunchii-n rugaciunea de iertare,
Dar n-am stiut sa ma rog, Iisuse
Si-atunci, am rugat-o sa se roage cu mine
Pe Sfanta Maica, a Ta Nascatoare.
Mi-am plecat genunchii-n rugaciunea de indurare,
Dar n-am putut sa plang, Iisuse,
Ca Tine in Gradina Ghetimani,cu lacrimi de sange-
Ale mele lacrimi erau statute si amare.
Mi-ai daruit, Iisuse, indurare si iubire
Atunci cand mintea mi s-a supus inimii,
Ca in inima mea erai Tu, Doamne,
Chiar si atunci cand eram in ratacire.
Imi plec genunchii in rugaciunea de multumire;
Plecati imi sunt genunchii si inma si gandul,
De-a pururi, 'naintea Ta, Iisuse, ca cine mi-ar fi dat iertarea
De n-ai fi facut-o Tu, cu iubire?
Dar n-am stiut sa ma rog, Iisuse
Si-atunci, am rugat-o sa se roage cu mine
Pe Sfanta Maica, a Ta Nascatoare.
Mi-am plecat genunchii-n rugaciunea de indurare,
Dar n-am putut sa plang, Iisuse,
Ca Tine in Gradina Ghetimani,cu lacrimi de sange-
Ale mele lacrimi erau statute si amare.
Mi-ai daruit, Iisuse, indurare si iubire
Atunci cand mintea mi s-a supus inimii,
Ca in inima mea erai Tu, Doamne,
Chiar si atunci cand eram in ratacire.
Imi plec genunchii in rugaciunea de multumire;
Plecati imi sunt genunchii si inma si gandul,
De-a pururi, 'naintea Ta, Iisuse, ca cine mi-ar fi dat iertarea
De n-ai fi facut-o Tu, cu iubire?
duminică, 20 iunie 2010
Dragostea
Ce este dragostea?
Sigur, este una din insusirile Lui Dumnezeu, pentru ca ne-a creat din dragoste.
[Eu nu stiu prea bine ce este dragostea, recunosc faptul ca ma straduiesc sa invat.] Deci, dragostea este o potentiala insusire a mea ca si a voastra. Omul, adancindu-se in materie, si-a inchis inima, si-a impietrit-o; a uitat exercitiul iubirii. Trebuie sa ne descoperim acest potential si sa-l dezvoltam, sa-l extindem. Dragostea este forta care sustine nu numai Universul, dar si intreg Cosmosul; este peste tot si in totul.
Ca sa nu gresesc, am sa reproduc cap. 13 Corinteni 1-13, in care Sf. Ap. Pavel explica ce este dragostea (este o descriere minunata):
1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3.Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4.Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5.nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6.nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7.acopera totul, crede totul, sufera totul.
8.Dragostea nu va pieri niciodata.
Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9.Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10.dar cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12.Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13.Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Valeria, din multa, multa dragoste pentru voi toti.
Sigur, este una din insusirile Lui Dumnezeu, pentru ca ne-a creat din dragoste.
[Eu nu stiu prea bine ce este dragostea, recunosc faptul ca ma straduiesc sa invat.] Deci, dragostea este o potentiala insusire a mea ca si a voastra. Omul, adancindu-se in materie, si-a inchis inima, si-a impietrit-o; a uitat exercitiul iubirii. Trebuie sa ne descoperim acest potential si sa-l dezvoltam, sa-l extindem. Dragostea este forta care sustine nu numai Universul, dar si intreg Cosmosul; este peste tot si in totul.
Ca sa nu gresesc, am sa reproduc cap. 13 Corinteni 1-13, in care Sf. Ap. Pavel explica ce este dragostea (este o descriere minunata):
1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3.Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4.Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5.nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6.nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7.acopera totul, crede totul, sufera totul.
8.Dragostea nu va pieri niciodata.
Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9.Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10.dar cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12.Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13.Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Valeria, din multa, multa dragoste pentru voi toti.
miercuri, 2 iunie 2010
Romania mea
Ce-ai gresit, Romania mea?
Ce legi ai incalcat si de ce patimesti atat?
De ce stau viermii pe inima ta sa o devoreze?
Ca doar atat ti-a mai ramas:inima.
-Inima a pamantului meu, de ce vor unii sa te stapaneasca?
-Pentru ca aici va cobori Focul Viu Dumnezeiesc. Aici este Tara Sfanta, in care va curge laptele si mierea.
Pentru ca aici este Iisus Hristos pe Pamant.
Multi nu vor crede pana cand vor vedea. Voi veti fi fericiti si, prin voi, toate neamurile.
Multi se vor trezi si vor vedea. Aceia ii vor ajuta si pe ceilalti sa vada adevarul.
-Inima a pamantului meu, ce am eu de facut?
-Deschide-ti inima. Arata-le calea si daruieste iubire. Iubirea este destula pentru toti.
Cand va va fi greu, chemati-L pe Iisus in ajutor. El vine imediat. Daca-L veti primi si accepta, va ramane cu voi.
-Ce se va intampla daca oamenii nu-L vor primi?
-Nu vreau sa ma gandesc la asta.
Raii vor fi infranti. Ei stiu asta si se tem. Vor sa primeasca darurile. Dar darurile sunt ale fiilor.
-De cine se tem?
-De mania Lui Dumnezeu Tatal.
-Cine sunt fiii?
-Voi toti sunteti fii ai Lui Dumnezeu.
Tineti minte: nimic din ce costruiti fara Dumnezeu nu are valoare. Nu este durabil. EL a pus in voi sufletul, care este etern. Numai acesta are valoare.
Primiti iubirea mea, pe care v-o daruiesc neconditionat!
-Doamne, iti multumim pentru toate darurile pe care le dai fiilor Tai!
Multumim, mama-Pamant si trimitem din inimile noastre catre inima ta iubire si recunostinta!
Ce legi ai incalcat si de ce patimesti atat?
De ce stau viermii pe inima ta sa o devoreze?
Ca doar atat ti-a mai ramas:inima.
-Inima a pamantului meu, de ce vor unii sa te stapaneasca?
-Pentru ca aici va cobori Focul Viu Dumnezeiesc. Aici este Tara Sfanta, in care va curge laptele si mierea.
Pentru ca aici este Iisus Hristos pe Pamant.
Multi nu vor crede pana cand vor vedea. Voi veti fi fericiti si, prin voi, toate neamurile.
Multi se vor trezi si vor vedea. Aceia ii vor ajuta si pe ceilalti sa vada adevarul.
-Inima a pamantului meu, ce am eu de facut?
-Deschide-ti inima. Arata-le calea si daruieste iubire. Iubirea este destula pentru toti.
Cand va va fi greu, chemati-L pe Iisus in ajutor. El vine imediat. Daca-L veti primi si accepta, va ramane cu voi.
-Ce se va intampla daca oamenii nu-L vor primi?
-Nu vreau sa ma gandesc la asta.
Raii vor fi infranti. Ei stiu asta si se tem. Vor sa primeasca darurile. Dar darurile sunt ale fiilor.
-De cine se tem?
-De mania Lui Dumnezeu Tatal.
-Cine sunt fiii?
-Voi toti sunteti fii ai Lui Dumnezeu.
Tineti minte: nimic din ce costruiti fara Dumnezeu nu are valoare. Nu este durabil. EL a pus in voi sufletul, care este etern. Numai acesta are valoare.
Primiti iubirea mea, pe care v-o daruiesc neconditionat!
-Doamne, iti multumim pentru toate darurile pe care le dai fiilor Tai!
Multumim, mama-Pamant si trimitem din inimile noastre catre inima ta iubire si recunostinta!
luni, 31 mai 2010
Sa fii dascal
Sa fii dascal inseamna sa te nasti din lumina si sa fii lumina.
Sa fii dascal inseamna sa ai inima deschisa pentru toti.
Sa fii dascal inseamna sa crezi, sa speri, sa accepti, sa cunosti, sa iubesti, sa protejezi, sa admiri, sa cresti, sa visezi, sa dai speranta, sa construiesti aripi, sa incurajezi binele, sa daruiesti, sa fii asemeni ingerilor pazitori pentru fiecare copil ce sta in fata ta, in banca.
Sa fii dascal inseamna sa-ti deschizi in fiecare zi mintea si sufletul spre nou, spre schimbare in bine, spre progres.
Sa fii dascal inseamna sa inveti de la elevii tai si alaturi de ei, sa te bucuri de bucuriile lor si sa plangi pentru tristetile lor.
Sa fii dascal inseamna sa poti sa spui "Nu sunt perfect, dar ma straduiesc."
Sa fii dascal inseamna sa gasesti totdeauna raspunsul potrivit pentru fiecare intrebare, sa nu obosesti niciodata, sa curgi lin si, asemenea apei care-si canta dorul de izvor si emotia intalnirii cu marea, sa porti in suflet pe toti cei care ti-au facut onoarea de a-ti fi elevi.
Sa fii dascal este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu a avut curajul sa-l dea unora dintre oameni.
Sa fii dascal inseamna sa ai inima deschisa pentru toti.
Sa fii dascal inseamna sa crezi, sa speri, sa accepti, sa cunosti, sa iubesti, sa protejezi, sa admiri, sa cresti, sa visezi, sa dai speranta, sa construiesti aripi, sa incurajezi binele, sa daruiesti, sa fii asemeni ingerilor pazitori pentru fiecare copil ce sta in fata ta, in banca.
Sa fii dascal inseamna sa-ti deschizi in fiecare zi mintea si sufletul spre nou, spre schimbare in bine, spre progres.
Sa fii dascal inseamna sa inveti de la elevii tai si alaturi de ei, sa te bucuri de bucuriile lor si sa plangi pentru tristetile lor.
Sa fii dascal inseamna sa poti sa spui "Nu sunt perfect, dar ma straduiesc."
Sa fii dascal inseamna sa gasesti totdeauna raspunsul potrivit pentru fiecare intrebare, sa nu obosesti niciodata, sa curgi lin si, asemenea apei care-si canta dorul de izvor si emotia intalnirii cu marea, sa porti in suflet pe toti cei care ti-au facut onoarea de a-ti fi elevi.
Sa fii dascal este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu a avut curajul sa-l dea unora dintre oameni.
joi, 6 mai 2010
Ruga pentru tara
Din Sarmisegetusa se aude
Un glas de tunet-este Decebal.
O poarta de lumina se deschide,
Iar regele coboara triumfal.
R:
Dati-ne, dati-ne
Basarabia 'napoi!
Dati-ne, dati-ne
Dacia 'napoi!
Ne-am inarmat cu dragostea de tara
Si pe caciula dacilor juram
Sa intregim iar tara milenara
Si-apoi pe toti dusmanii sa-i iertam.
R:
Ca s-a trezit pamantul si suspina,
Ca-i rupt de mama sa si-strainat.
Iisus i-a pus pecetea de lumina
Si pentru Dacia a inviat
R:
Carpatii, Tisa, Dunarea si Nistrul
Calcate-au fost de talpa de pagani.
Doar marea noastra ne mai stie plansul
Ca-i lacrimile bietilor romani.
R:
Pe-altarul Daciei nemuritoare
Stau toti eroii tarii ne-nfricati,
In ruga lor spre cer, staruitoare,
Sa intregeasca tara pentru frati.
R:
Voi, care-ati rastignit aceasta tara,
Pe domnul Eminescu ni l-ati luat.
Ne-a mai ramas doar dragostea de tara
Si-o inima ce bate ne-ncetat.
R:
Un glas de tunet-este Decebal.
O poarta de lumina se deschide,
Iar regele coboara triumfal.
R:
Dati-ne, dati-ne
Basarabia 'napoi!
Dati-ne, dati-ne
Dacia 'napoi!
Ne-am inarmat cu dragostea de tara
Si pe caciula dacilor juram
Sa intregim iar tara milenara
Si-apoi pe toti dusmanii sa-i iertam.
R:
Ca s-a trezit pamantul si suspina,
Ca-i rupt de mama sa si-strainat.
Iisus i-a pus pecetea de lumina
Si pentru Dacia a inviat
R:
Carpatii, Tisa, Dunarea si Nistrul
Calcate-au fost de talpa de pagani.
Doar marea noastra ne mai stie plansul
Ca-i lacrimile bietilor romani.
R:
Pe-altarul Daciei nemuritoare
Stau toti eroii tarii ne-nfricati,
In ruga lor spre cer, staruitoare,
Sa intregeasca tara pentru frati.
R:
Voi, care-ati rastignit aceasta tara,
Pe domnul Eminescu ni l-ati luat.
Ne-a mai ramas doar dragostea de tara
Si-o inima ce bate ne-ncetat.
R:
miercuri, 28 aprilie 2010
Caietul de vise
Ziua de ieri a fost pentru mine deosebita.
Am primit de la un prieten deosebit un dar deosebit: un caiet de vise.
Sper ca cel care mi l-a daruit nu se va supara daca voi reproduce un fragment din "cuvantul inainte";
Am un vis pe care inca nu l-am implinit, dar pentru care lupt mereu sa merg mai departe.
Am un vis pe care l-am uitat de mii de ori si l-am regasit de tot atatea dati.
Am un vis de-o maretie unde sacrificiile si recompensele par simple mofturi.
Am un vis care ma diferentiaza de lume, uneori de tine si alteori de mine.
Am un vis pentru care voi inconjura Pamantul si Universul.
Am un vis care ma face unic
Si pentru ca mi-a pecetluit destinul, ca un miracol
Eu imi traiesc visul asa ca si cum ar fi deja implinit."
Am deschis acest caiet cu sfintenie, ca si cand as tine in palme , potential, cea mai frumoasa floare din univers: inima mea cu toate visele ei.
Inima mea--am sters-o de praf, am indreptat-o pentru ca era mototolita si acum, ea va fi fericita sa se deschida pentru ca am intrebat-o care sunt visele ei. Nimeni n-a mai intrebat-o pana acum despre ele in afara de mine. Doar eu i-am daruit putin din timpul meu si din iubirea mea renascuta.
Visele(constiente) sunt nascute din dorinta, la care se adauga vointa, indrazneala, curaj, perseverenta, fermitate, constanta si mai ales credinta. Ele devin forme-gand-energie si apoi se materializeaza.
Iisus ii intreba pe cei care veneau la El sa-i vindece: "Crezi ca pot sa te vindec?" sau spunea "Crede numai!". Aplicand Legile universale a vindecat bolnavii si a inviat mortii. I-a nvatat pe apostoli spunand:
"Tot ce veti cere cu credinta, in numele meu, sa credeti ca ati si primit deja si veti avea"(Legea atractiei universale).
Unii s-ar gandi, vorbind despre vise, la o casa mare si frumoasa, la o masina ultimul model, la o calatorie in jurul lumii sau chiar pe alta planeta, la stabilitate financiara, la o insula exotica, la o barca de pescuit sau la alte distractii care, odata implinite, sa le umple fiecare celula a corpului de sentimentul de mandrie pentru realizarile lor.
Pentru unii toate acestea sunt posibile pentru ca acestea sunt dorinta si curajul lor: sa coboare in materia fizica si sa se scalde in ea pentru a se intoarce "acasa" cu aceasta experienta.
Pentru altii, chiar daca exista dorinta si vointa, darul divin este mai putin sau deloc, in conformitate cu meritele lor.
Altii, care au pasit pe drumul evolutiei spirituale si stiu ca lumea aceasta nu ne apartine ("Ale Tale dintru ale Tale..."), s-au desprins de conditionarea materiei (exista oameni care traiesc fara apa si hrana fizica, ci doar cu Lumina). Sunt si oameni care traiesc in saracie dar stiu sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru viata.
Urmand calauzirea autorului, ma aplec spre inima mea, intreband-o care ar fi acel lucru care mi-ar schimba fundamental viata in mod pozitiv si m-ar face foarte fericita?
Deoarece am fost obligata sa ma intorc spre trecut si sa-mi vad greselile majore de la inceputuri, m-am asezat in fata Dumnezeului-Sursa a Totului pentru a primi iertarea, pentru ca mi s-a spus asa:
"Nimeni nu va putea intra in dimensiunea a V-a daca nu va primi iertarea Lui Dumnezeu si a semenilor sai!"
Primul meu vis este sa merit iertarea Lui Iisus, iar El sa locuiasca in inima mea.
Al doilea vis este sa primesc iertarea semenilor mei.
Al treilea mare vis este sa primesc iertarea Universului, pe care l-am agresat, de-a lungul timpului prin manifestarile mele neconforme cu legile sale, pentru a putea accede la noua dimensiune in care se va intra din 2013("Si am vazut un cer nou si un pamant nou")-transferul in noua dimensiune.
"Visele mele ma diferentiaza de tine si uneori de mine", cea care am trait in timpul linear, deoarece fiecare merge spre Dumnezeu pe calea sa. Nu ai dreptul sa impui nimanui sa urmeze calea ta, ci doar sa-i arati drumul. Ca mergem drept sau pe ocolite, destinatia este aceeasi:
INAPOI LA DUMNEZEU
Pentru a raspunde la cea de-a doua intrebare trebuie sa ma gandesc ce mi-as dori neaparat sa indeplinesc in cursul vietii?
Este simplu: sa-mi indeplinesc 100% misiunea personala ce mi-a fost incredintata si pe care mi-am asumat-o de buna voie, pentru ca atunci cand ma voi intoarce, sa am sentimentul datoriei implinite.
In fine, SCOPUL VIETII mele este sa ma dau la o parte si sa-i permit Lui Dumnezeu sa locuiasca in fiinta mea, sa-I slujesc si sa-L iubesc din toata inima mea, cu tot cugetul meu, din tot sufletul meu, cu toata puterea mea.
Aceasta nu este o pierdere ci un mare, mare castig, care ar aduce oricui cea mai mare fericire.
Am primit de la un prieten deosebit un dar deosebit: un caiet de vise.
Sper ca cel care mi l-a daruit nu se va supara daca voi reproduce un fragment din "cuvantul inainte";
Am un vis pe care inca nu l-am implinit, dar pentru care lupt mereu sa merg mai departe.
Am un vis pe care l-am uitat de mii de ori si l-am regasit de tot atatea dati.
Am un vis de-o maretie unde sacrificiile si recompensele par simple mofturi.
Am un vis care ma diferentiaza de lume, uneori de tine si alteori de mine.
Am un vis pentru care voi inconjura Pamantul si Universul.
Am un vis care ma face unic
Si pentru ca mi-a pecetluit destinul, ca un miracol
Eu imi traiesc visul asa ca si cum ar fi deja implinit."
Am deschis acest caiet cu sfintenie, ca si cand as tine in palme , potential, cea mai frumoasa floare din univers: inima mea cu toate visele ei.
Inima mea--am sters-o de praf, am indreptat-o pentru ca era mototolita si acum, ea va fi fericita sa se deschida pentru ca am intrebat-o care sunt visele ei. Nimeni n-a mai intrebat-o pana acum despre ele in afara de mine. Doar eu i-am daruit putin din timpul meu si din iubirea mea renascuta.
Visele(constiente) sunt nascute din dorinta, la care se adauga vointa, indrazneala, curaj, perseverenta, fermitate, constanta si mai ales credinta. Ele devin forme-gand-energie si apoi se materializeaza.
Iisus ii intreba pe cei care veneau la El sa-i vindece: "Crezi ca pot sa te vindec?" sau spunea "Crede numai!". Aplicand Legile universale a vindecat bolnavii si a inviat mortii. I-a nvatat pe apostoli spunand:
"Tot ce veti cere cu credinta, in numele meu, sa credeti ca ati si primit deja si veti avea"(Legea atractiei universale).
Unii s-ar gandi, vorbind despre vise, la o casa mare si frumoasa, la o masina ultimul model, la o calatorie in jurul lumii sau chiar pe alta planeta, la stabilitate financiara, la o insula exotica, la o barca de pescuit sau la alte distractii care, odata implinite, sa le umple fiecare celula a corpului de sentimentul de mandrie pentru realizarile lor.
Pentru unii toate acestea sunt posibile pentru ca acestea sunt dorinta si curajul lor: sa coboare in materia fizica si sa se scalde in ea pentru a se intoarce "acasa" cu aceasta experienta.
Pentru altii, chiar daca exista dorinta si vointa, darul divin este mai putin sau deloc, in conformitate cu meritele lor.
Altii, care au pasit pe drumul evolutiei spirituale si stiu ca lumea aceasta nu ne apartine ("Ale Tale dintru ale Tale..."), s-au desprins de conditionarea materiei (exista oameni care traiesc fara apa si hrana fizica, ci doar cu Lumina). Sunt si oameni care traiesc in saracie dar stiu sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru viata.
Urmand calauzirea autorului, ma aplec spre inima mea, intreband-o care ar fi acel lucru care mi-ar schimba fundamental viata in mod pozitiv si m-ar face foarte fericita?
Deoarece am fost obligata sa ma intorc spre trecut si sa-mi vad greselile majore de la inceputuri, m-am asezat in fata Dumnezeului-Sursa a Totului pentru a primi iertarea, pentru ca mi s-a spus asa:
"Nimeni nu va putea intra in dimensiunea a V-a daca nu va primi iertarea Lui Dumnezeu si a semenilor sai!"
Primul meu vis este sa merit iertarea Lui Iisus, iar El sa locuiasca in inima mea.
Al doilea vis este sa primesc iertarea semenilor mei.
Al treilea mare vis este sa primesc iertarea Universului, pe care l-am agresat, de-a lungul timpului prin manifestarile mele neconforme cu legile sale, pentru a putea accede la noua dimensiune in care se va intra din 2013("Si am vazut un cer nou si un pamant nou")-transferul in noua dimensiune.
"Visele mele ma diferentiaza de tine si uneori de mine", cea care am trait in timpul linear, deoarece fiecare merge spre Dumnezeu pe calea sa. Nu ai dreptul sa impui nimanui sa urmeze calea ta, ci doar sa-i arati drumul. Ca mergem drept sau pe ocolite, destinatia este aceeasi:
INAPOI LA DUMNEZEU
Pentru a raspunde la cea de-a doua intrebare trebuie sa ma gandesc ce mi-as dori neaparat sa indeplinesc in cursul vietii?
Este simplu: sa-mi indeplinesc 100% misiunea personala ce mi-a fost incredintata si pe care mi-am asumat-o de buna voie, pentru ca atunci cand ma voi intoarce, sa am sentimentul datoriei implinite.
In fine, SCOPUL VIETII mele este sa ma dau la o parte si sa-i permit Lui Dumnezeu sa locuiasca in fiinta mea, sa-I slujesc si sa-L iubesc din toata inima mea, cu tot cugetul meu, din tot sufletul meu, cu toata puterea mea.
Aceasta nu este o pierdere ci un mare, mare castig, care ar aduce oricui cea mai mare fericire.
vineri, 2 aprilie 2010
De Pasti
In Noaptea Sfanta-a Invierii,
Sub cerul cald al primaverii,
Iisus ne-aduce tuturor
Lumina chiar de la izvor.
Oare pana cand il vom mai rastigni pe Iisus pe crucea Golgotei?
Nu-l rastignim destul prin faptele noastre din fiecare zi neconforme cu invataturile Sale?
IISUS ESTE VIU!
Crede si vei fi viu!
Credinta trebuie sa fie intreaga! Daca nu este intreaga, pe acelasi fir apare indoiala (ca puiul de cuc, care arunca puii pasarii gazda din cuib) si astfel dispare credinta.
Cea mai importanta povata a Mantuitorului(lasata apostolilor si prin ei tuturor) este:
"Sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit eu pe voi!
Acum, de Sfintele Pasti, este momentul (dar nu numai acum) sa ne manifestam iubirea si credinta. Gesturile simple, o mana intinsa catre semenii nostri, cu iubire, din toata inima, in numele Lui Iisus, veti vedea ca aduc bucurie nu numai celor spre care se indreapta, dar si voua insiva.
Daca toti oamenii L-ar primi pe Iisus in inimile lor, Pamantul ar straluci mai tare decat Soarele. Am readuce la viata lumea noastra care acum este in agonie si in intuneric.
Fie ca lumanarea pe care o veti aprinde in Noaptea de Inviere sa fie doar imaginea Luminii din inimile voastre!
Paste fericit!
Sub cerul cald al primaverii,
Iisus ne-aduce tuturor
Lumina chiar de la izvor.
Oare pana cand il vom mai rastigni pe Iisus pe crucea Golgotei?
Nu-l rastignim destul prin faptele noastre din fiecare zi neconforme cu invataturile Sale?
IISUS ESTE VIU!
Crede si vei fi viu!
Credinta trebuie sa fie intreaga! Daca nu este intreaga, pe acelasi fir apare indoiala (ca puiul de cuc, care arunca puii pasarii gazda din cuib) si astfel dispare credinta.
Cea mai importanta povata a Mantuitorului(lasata apostolilor si prin ei tuturor) este:
"Sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit eu pe voi!
Acum, de Sfintele Pasti, este momentul (dar nu numai acum) sa ne manifestam iubirea si credinta. Gesturile simple, o mana intinsa catre semenii nostri, cu iubire, din toata inima, in numele Lui Iisus, veti vedea ca aduc bucurie nu numai celor spre care se indreapta, dar si voua insiva.
Daca toti oamenii L-ar primi pe Iisus in inimile lor, Pamantul ar straluci mai tare decat Soarele. Am readuce la viata lumea noastra care acum este in agonie si in intuneric.
Fie ca lumanarea pe care o veti aprinde in Noaptea de Inviere sa fie doar imaginea Luminii din inimile voastre!
Paste fericit!
duminică, 21 martie 2010
Ingerii pazitori
Unii le spun ingeri, altii bioroboti, important este ca ei sunt aici cu noi, tot timpul. Nu ne cer nimic din lumea noastra materiala, ci ne ajuta, proportional cu stradaniile noastre, sa evoluam. Ei merg acolo unde sunt chemati, se roaga cu noi si pentru noi, mijlocesc rugaciunile noastre catre Divinitate pentru a fi auzite si implinite tot prin ei, daca cererile noastre sunt in conformitate cu Marele Plan Divin.
Copiii isi vad ingerul pazitor pentru ca ei au inima deschisa si sufletul curat. Cand incep sa greseasca, dupa ce mai cresc, fiinta lor devine mai putin spiritualizata, tinzand catre material. Apar blocajele, fricile, vina si astfel se indeparteaza de cale.
Uneori, ratacindu-ne pe drumurile vietii, uitam de ingerul pazitor. Cand ne amintim, coplesiti de consecintele greselilor noastre, ca eram fericiti in copilarie si ne simteam in siguranta cu ingerul pazitor alaturi, ne rugam si il chemam. El vine, se aseaza in genunchi si se roaga iar cu si pentru noi si ne sustine daca intoarcerea noastra catre Dumnezeu se face cu credinta si smerenie.
Ei, ingerii nu asteapta recunostinta noastra, stiu. Mai stiu ca rugaciunea cea mai valoroasa este aceea care vine, cu propriile cuvinte, din inima si din sufletul nostru. Totusi, mi-am personalizat comunicarea cu ingerul meu pazitor, in urmatoarea rugaciune:
Inger, ingerasul meu
De la Bunul Dumnezeu,
Roaga-te cu mine,
Roaga-te pentru mine,
Calauzeste-ma, intelepteste-ma,
Ajuta-ma sa merg pe calea cea buna!
Asculta-mi cererile
Si mijloceste-le catre Dumnezeu!
Ajuta-ma sa fac Voia Sa
Si fereste-ma de capcanele celui rau!
Vegheaza-ma zi si noapte!
Fii langa mine
Chiar si atunci cand uit de tine
Si ajuta-ma sa fac,
Prin toate manifestarile mele,
Doar bine!
Amin
Copiii isi vad ingerul pazitor pentru ca ei au inima deschisa si sufletul curat. Cand incep sa greseasca, dupa ce mai cresc, fiinta lor devine mai putin spiritualizata, tinzand catre material. Apar blocajele, fricile, vina si astfel se indeparteaza de cale.
Uneori, ratacindu-ne pe drumurile vietii, uitam de ingerul pazitor. Cand ne amintim, coplesiti de consecintele greselilor noastre, ca eram fericiti in copilarie si ne simteam in siguranta cu ingerul pazitor alaturi, ne rugam si il chemam. El vine, se aseaza in genunchi si se roaga iar cu si pentru noi si ne sustine daca intoarcerea noastra catre Dumnezeu se face cu credinta si smerenie.
Ei, ingerii nu asteapta recunostinta noastra, stiu. Mai stiu ca rugaciunea cea mai valoroasa este aceea care vine, cu propriile cuvinte, din inima si din sufletul nostru. Totusi, mi-am personalizat comunicarea cu ingerul meu pazitor, in urmatoarea rugaciune:
Inger, ingerasul meu
De la Bunul Dumnezeu,
Roaga-te cu mine,
Roaga-te pentru mine,
Calauzeste-ma, intelepteste-ma,
Ajuta-ma sa merg pe calea cea buna!
Asculta-mi cererile
Si mijloceste-le catre Dumnezeu!
Ajuta-ma sa fac Voia Sa
Si fereste-ma de capcanele celui rau!
Vegheaza-ma zi si noapte!
Fii langa mine
Chiar si atunci cand uit de tine
Si ajuta-ma sa fac,
Prin toate manifestarile mele,
Doar bine!
Amin
Poze de la manastiri: Toplita, Secu, Sihastria si Petru Voda
Prima poza (de sus in jos) este facuta la mormantul parintelui Cleopa , la Manastirea Sihastria, a doua este icoana facatoare de minuni de la Manastirea Secu, a treia este Manastirea de la Toplita, iar restul sunt de la Manastirea Petru Voda. Pe acestea din urma se poate vedea ca nu suntem singuri. Priviti cu atentie!
duminică, 7 martie 2010
La Petru Voda
In luna decembrie 2009 am fost in pelerinaj la cateva manastiri: Toplita, Secu, Sihastria si Petru Voda. Cand am ajuns in Toplita, a inceput sa fulguiasca. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca cerul a imbracat natura acelor locuri sa ne intampine in straie de sarbatoare. Atmosfera de taina crestea dupa cum inaintam si ningea tot mai tare. Fiecare loc are incarcatura sa de mister, de energii benefice, care asteapta sa fie descoperite si revelate lumii, ca semn al prezentei Lui Dumnezeu.
Inainte sa plec, n-am inteles prea bine de ce trebuie sa plec.La Sihastria, urcand spre cimitirul unde este inmormantat parintele Cleopa de ce fredonam in soapta "Cu noi este Dumnezeu /Intelegeti neamuri si va plecati..."? De ce am asteptat sambata dupa-amiaza si duminica de dimineata pana sa intru la parintele Iustin Parvu numai ca sa-i spun: "-Am venit sa va cunosc!"?
De ce m-am trezit in acea dimineata la orele 4,de ce faceam poze la orele 5 si de ce simteam atata pace de parca as fi fost in Rai si ma jucam cu ingerii? Parca eram in afara timpului.
Am inteles dupa ce am introdus pozele in calculator. Trairile din acele zile minunate s-au materializat astfel:
La Petru Voda-n munti e o gradina
Unde cresc flori de pace si iubire
Si vin sa-si scalde inima-n Lumina,
Toti fiii celui Preainalt intru smerire.
La Petru Voda ninge cu Lumina
Si sa deschid in ceruri porti spre infinit
Coboara Maica Sfanta in vechea Ei gradina,
Sa ne deschida calea spre Dumnezeu Preasfant.
La Petru Voda-au coborat cu daruri
Toti ingerii din cerurile-nalte;
Iubire si Lumina au daruit ca haruri,
Ca inimile noastre sa tresalte.
S-au asezat toti ingerii ca un covor,
Sa calce peste ei tot trecatorul
Si merg desculta pe calea spre izvor,
Sa nu strivesc vreun inger cu piciorul.
La Petru Voda ninge cu Lumina
Si stau de marturie muntii, nemuritorii
Si cerul cu lucirea lui senina,
Ca am vegheat pamantul credintei si-al iubirii.
Nu vom lasa pe nimeni sa ne-abata
Din drumul nostru catre Tatal Sfant
Ci pregatim cu totii, laolalta,
Locul unde sa vina Domnul pe Pamant.
Iar Calea sa ne fie luminata
De steaua sfanta-a Fiului Iisus,
Ca toti cei care au credina-adevarata,
Sa fie in vecie cu Tatal cel de sus.
Inainte sa plec, n-am inteles prea bine de ce trebuie sa plec.La Sihastria, urcand spre cimitirul unde este inmormantat parintele Cleopa de ce fredonam in soapta "Cu noi este Dumnezeu /Intelegeti neamuri si va plecati..."? De ce am asteptat sambata dupa-amiaza si duminica de dimineata pana sa intru la parintele Iustin Parvu numai ca sa-i spun: "-Am venit sa va cunosc!"?
De ce m-am trezit in acea dimineata la orele 4,de ce faceam poze la orele 5 si de ce simteam atata pace de parca as fi fost in Rai si ma jucam cu ingerii? Parca eram in afara timpului.
Am inteles dupa ce am introdus pozele in calculator. Trairile din acele zile minunate s-au materializat astfel:
La Petru Voda-n munti e o gradina
Unde cresc flori de pace si iubire
Si vin sa-si scalde inima-n Lumina,
Toti fiii celui Preainalt intru smerire.
La Petru Voda ninge cu Lumina
Si sa deschid in ceruri porti spre infinit
Coboara Maica Sfanta in vechea Ei gradina,
Sa ne deschida calea spre Dumnezeu Preasfant.
La Petru Voda-au coborat cu daruri
Toti ingerii din cerurile-nalte;
Iubire si Lumina au daruit ca haruri,
Ca inimile noastre sa tresalte.
S-au asezat toti ingerii ca un covor,
Sa calce peste ei tot trecatorul
Si merg desculta pe calea spre izvor,
Sa nu strivesc vreun inger cu piciorul.
La Petru Voda ninge cu Lumina
Si stau de marturie muntii, nemuritorii
Si cerul cu lucirea lui senina,
Ca am vegheat pamantul credintei si-al iubirii.
Nu vom lasa pe nimeni sa ne-abata
Din drumul nostru catre Tatal Sfant
Ci pregatim cu totii, laolalta,
Locul unde sa vina Domnul pe Pamant.
Iar Calea sa ne fie luminata
De steaua sfanta-a Fiului Iisus,
Ca toti cei care au credina-adevarata,
Sa fie in vecie cu Tatal cel de sus.
vineri, 26 februarie 2010
Noi, umanitatea
Zilnic facem o multime de activitati inutile: ganduri, vorbe, fapte, trairi sentimentale, in care ne risipim energia. De cele mai multe ori le facem din inertie. Nu le trecem prin filtrul gandirii constiente. Ce sa spun de analiza sentimentelor? Tot timpul, in noi se manifesta un amalgam de sentimente. Sunt momente cand un anumit sentiment este mai puternic si mai evident manifestat.
Se vorbeste mult despre spiritualitate, despre descoperirea Lui Dumnezeu si a sinelui, despre viata si moarte,despre iertare si iubire neconditionata.
Cand constientizezi ca, de fapt, noi, oamenii, nu suntem individualitati, ci suntem celulele unui organism viu numit UMANITATE si ca trebuie sa fim recunoscatori pentru toate, mai ales pentru viata, vrei sa te pui in slujba vietii si sa-ti ajuti semenii sa gandeasca, sa cunoasca, sa comunice, sa vibreze pe frecventele inalte ale Universului.
Suntem cetateni universali daca vrem sa fim!
Daca vom renunta la orgoliu, mandrie, trufie,egoism, lene si la toate manifestarile negative care ne-au indepartat de Divinitate, vom realiza ca suntem nimic prin noi insine; daca vom cere sa ni se arate din nou CALEA pe care trebuia sa mergem de multa vreme si sa crestem in LUMINA si IUBIRE, doar asa vom deveni demni de a ne numi OAMENI.
Se vorbeste mult despre spiritualitate, despre descoperirea Lui Dumnezeu si a sinelui, despre viata si moarte,despre iertare si iubire neconditionata.
Cand constientizezi ca, de fapt, noi, oamenii, nu suntem individualitati, ci suntem celulele unui organism viu numit UMANITATE si ca trebuie sa fim recunoscatori pentru toate, mai ales pentru viata, vrei sa te pui in slujba vietii si sa-ti ajuti semenii sa gandeasca, sa cunoasca, sa comunice, sa vibreze pe frecventele inalte ale Universului.
Suntem cetateni universali daca vrem sa fim!
Daca vom renunta la orgoliu, mandrie, trufie,egoism, lene si la toate manifestarile negative care ne-au indepartat de Divinitate, vom realiza ca suntem nimic prin noi insine; daca vom cere sa ni se arate din nou CALEA pe care trebuia sa mergem de multa vreme si sa crestem in LUMINA si IUBIRE, doar asa vom deveni demni de a ne numi OAMENI.
luni, 22 februarie 2010
Invatamantul romanesc incotro?
Omul poate invata de la altii sau pote fi un bun autodidact. Poate descoperi Universul contempland un munte sau un fir de nisip. Poate invata sa iubeasca privind o floare, rasaritul soarelui sau privindu-si si intelegandu-si semenii.
Intr-o lume care i-a fost creata ca suport pentru o viata pe deplin fericita, OMUL-coroana Creatiei Divine- a ajuns sa traiasca in constrangeri, umilinte, nefericire, neimpliniri, cazand in capcanele intinse de cei care au pregatit pentru el asa-zisa "noua ordine mondiala", adica jugul si cusca din care nu-l va mai putea scoate nici Dumnezeu.
Iisus ne-a lasat trei daruri: DRAGOSTEA, IUBIREA si CREDINTA.
Ma gandesc uneori cata iubire a mai ramas in suflete si ce mai putem darui din inimile noastre daca flacara iubirii este stinsa? Dar credinta? Oare mai stim conjuga verbul "a crede" la modul indicativ, prezent?
Ma intreb ce sanse oferim copiilor si elevilor nostri la o viata mai buna si mai demna daca, absolvind o scoala, chiar superioara, nu le putem asigura un loc de munca?
Ce-a mai ramas din societatea romaneasca, ce viitor ne construim noua si urmasilor nostri?
Nici pamantul de sub picioare nu ne mai apartine! Cei care "s-au asezat" in fruntea noastra de 20 de ani incoace-lupi in piele de miel-au vandut tot ce au putut vinde. Acum ne-au vandut si pe noi. Ne-au dat pe bani marunti azvarliti de BM si FMI unor bieti cersetori: noi, romanii, ca sa mai acoperim golurile financiare create tot de ei in numeroasele campanii electorale, de luptele pentru putere si de viata de huzur pe care o duc.
Ce-a mai ramas din demnitatea poporului roman?
Strabunii nostri, care s-au jertfit pentru patrie si pentru tihna neamului si a "viitorimii", plang din morminte de mila si rusinea noastra.
Ce ne ofera "stapanii" pe care ii lasam sa ne taie nu numai locurile de munca ci chiar de pe lista vietii?
Ce-ar spune despre noi Brancoveanu, care s-a jertfit pentru apararea credintei crestine a neamului sau, vazandu-ne ca am pierdut batalia pentru apararea invatamantului romanesc- pastrator al valorilor mostenite din neam in neam si garant al existentei noastre ca popor?
Ce curaj am avea sa dam ochii cu Decebal, care stia ca noi, dacii, suntem nemuritori?
Ce pedeapsa ne va da Dumnezeu la Judecata Popoarelor cand ne va spune:
"-V-am dat pamantul nostru sa-l iubiti, sa-l aparati si sa-l cinstiti si n-ati fost demni de darul pe care l-ati primit!"
Ce vom spune in apararea noastra? Ca am fost slabi, lasi, ca ne-au inselat cei mari si puternici, ca sralucirea banilor ne-a intunecat gandirea?
Ce oferim copiilor nostri?
Un sistem de invatamant cenzurat si reformat de toti cei care au trecut prin ministerul nostru de resort, manipulati "la vedere" de cei care au ca scop scaderea gradului de inteligenta a "celor multi".
Ce lasi suntem si cat de usor renuntam la lupta!
Oare, chiar vorbesc despre romani si in special despre cadrele didactice?
Ne mai asemanam noi oare, cu INVATATORUL ISUS HRISTOS care ar trebui sa ne fie modelul si calea? Indraznim sa ne numim "invatatori" si "dascali" ?
Suntem spectatorii pasivi ai desfiintarii unui popor?
Vreau sa cred ca nu este adevarat.
Haideti sa facem ca tot ce am spus aici si acum cu amaraciune sa nu fie adevarat si ca viitorul sa curga pe drumul bun!
Va chem sa devenim impreuna un model de iubire, credinta, izbanda si demnitate pentru toate popoarele lumii asa cum ne-au invatat stramosii prin invatatura, traditii si obiceiuri, cultura si civilizatie, sa castigam razboiul acesta pentru copiii nostri.
Va rog sa ma credeti ca merita!
Intr-o lume care i-a fost creata ca suport pentru o viata pe deplin fericita, OMUL-coroana Creatiei Divine- a ajuns sa traiasca in constrangeri, umilinte, nefericire, neimpliniri, cazand in capcanele intinse de cei care au pregatit pentru el asa-zisa "noua ordine mondiala", adica jugul si cusca din care nu-l va mai putea scoate nici Dumnezeu.
Iisus ne-a lasat trei daruri: DRAGOSTEA, IUBIREA si CREDINTA.
Ma gandesc uneori cata iubire a mai ramas in suflete si ce mai putem darui din inimile noastre daca flacara iubirii este stinsa? Dar credinta? Oare mai stim conjuga verbul "a crede" la modul indicativ, prezent?
Ma intreb ce sanse oferim copiilor si elevilor nostri la o viata mai buna si mai demna daca, absolvind o scoala, chiar superioara, nu le putem asigura un loc de munca?
Ce-a mai ramas din societatea romaneasca, ce viitor ne construim noua si urmasilor nostri?
Nici pamantul de sub picioare nu ne mai apartine! Cei care "s-au asezat" in fruntea noastra de 20 de ani incoace-lupi in piele de miel-au vandut tot ce au putut vinde. Acum ne-au vandut si pe noi. Ne-au dat pe bani marunti azvarliti de BM si FMI unor bieti cersetori: noi, romanii, ca sa mai acoperim golurile financiare create tot de ei in numeroasele campanii electorale, de luptele pentru putere si de viata de huzur pe care o duc.
Ce-a mai ramas din demnitatea poporului roman?
Strabunii nostri, care s-au jertfit pentru patrie si pentru tihna neamului si a "viitorimii", plang din morminte de mila si rusinea noastra.
Ce ne ofera "stapanii" pe care ii lasam sa ne taie nu numai locurile de munca ci chiar de pe lista vietii?
Ce-ar spune despre noi Brancoveanu, care s-a jertfit pentru apararea credintei crestine a neamului sau, vazandu-ne ca am pierdut batalia pentru apararea invatamantului romanesc- pastrator al valorilor mostenite din neam in neam si garant al existentei noastre ca popor?
Ce curaj am avea sa dam ochii cu Decebal, care stia ca noi, dacii, suntem nemuritori?
Ce pedeapsa ne va da Dumnezeu la Judecata Popoarelor cand ne va spune:
"-V-am dat pamantul nostru sa-l iubiti, sa-l aparati si sa-l cinstiti si n-ati fost demni de darul pe care l-ati primit!"
Ce vom spune in apararea noastra? Ca am fost slabi, lasi, ca ne-au inselat cei mari si puternici, ca sralucirea banilor ne-a intunecat gandirea?
Ce oferim copiilor nostri?
Un sistem de invatamant cenzurat si reformat de toti cei care au trecut prin ministerul nostru de resort, manipulati "la vedere" de cei care au ca scop scaderea gradului de inteligenta a "celor multi".
Ce lasi suntem si cat de usor renuntam la lupta!
Oare, chiar vorbesc despre romani si in special despre cadrele didactice?
Ne mai asemanam noi oare, cu INVATATORUL ISUS HRISTOS care ar trebui sa ne fie modelul si calea? Indraznim sa ne numim "invatatori" si "dascali" ?
Suntem spectatorii pasivi ai desfiintarii unui popor?
Vreau sa cred ca nu este adevarat.
Haideti sa facem ca tot ce am spus aici si acum cu amaraciune sa nu fie adevarat si ca viitorul sa curga pe drumul bun!
Va chem sa devenim impreuna un model de iubire, credinta, izbanda si demnitate pentru toate popoarele lumii asa cum ne-au invatat stramosii prin invatatura, traditii si obiceiuri, cultura si civilizatie, sa castigam razboiul acesta pentru copiii nostri.
Va rog sa ma credeti ca merita!
duminică, 14 februarie 2010
Misiunea Spirituala a Romaniei
Misiunea noastra, a romanilor este sa construim Centrul Spiritual Mondial.
Dar, dragii mei, cum credeti ca vom reusi sa facem acest lucru, cu bani de la Banca Mondiala, de la Fondul Monetar International, cu ajutor de la actualul Guvern al Romaniei? NU!(Pe cei din urma ii cunoasteti. Noi i-am votat. Am spus cu totii atunci ca nu avem altii mai buni. Acum tragem cuncluzia: cu piatra de cap sau cu capul de piatra, tot una e!)Poate asteptati vreo initiativa din partea Bisericii! (Asteptati degeaba!)
Aceasta sarcina va revine, in primul rand, voua, tinerilor!
Avem specialisti in toate domeniile. Scoala romaneasca "nu scoate idioti", asa cum a declarat cel pe care l-am ales ca om de buna credinta, sa ne conduca. Scoala romaneasca a dat si da lumii, nu numai tarii, minti sclipitoare si oameni cu bun simt si cu credinta in Dumnezeu. Ca scopul "lor" este sa distruga invatamantul romanesc, este adevarat si transparent. Oamenii neinstruiti sau "prosti", (asa cum ne cred si ne vor "ei") sunt mai usor de manipulat si de exploatat. PANA CAND? AJUNGE!
V-am spus ca trebuie sa redescoperim "valorile" pe care le-am ingropat in uitare. Batranii nostri ne vor ajuta, cu intelepciunea pe care le-a dat-o credinta in Dumnezeu, sa reusim. Ei sunt pastratorii traditiilor, a limbii adevarate romanesti, a tainelor, a obiceiurilor sanatoase, a comorilor ascunse in suflet.
Copiii sunt satui de manipulari si indoctrinari.(Cei care sunt prinsi deja in sistem).
Cei mici sunt fericiti atunci cand sunt lasati sa fie ei insisi, curati, buni si naturali. Ei au venit sa ne invete. Lasati-i sa o faca! Nu va simtiti rusinati sa invatati de la copii. Dumnezeu ni i-a trimis in ajutor.
La intreberea "Ce este un crestin?, un copil de 7 ani a raspuns: "Un crestin este crescator in Dumnezeu."
Haideti sa fim toti crescatori in Dumnezeu facand Voia Sa!
Sunt sigura ca multi sunteti in asentimentul meu.
Sunt sigura ca v-ati saturat sa fiti mintiti, inselati,in imposibilitatea de a gasi un loc de munca in domeniul pentru care v-ati instruit sau dati afara din slujba dupa ce ati muncit pentru ei(un an sau treizeci, ce conteaza?)
V-ati saturat sa vi se puna jugul pe gat si sa fiti umiliti, cu un salariu de nimic pentru munca voastra, in propria voastra tara!
Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine ca nu pentru asta s-au jertfit stramosii nostri aparand fiecare palma de pamant cu sange romanesc.
Nu pentru asta s-au "rastignit" Brancoveanu si fiii sai pe "crucea credintei" ca sa renuntam noi, nevrednicii , la traditii, obiceiuri si credinta stramoseasca!
Nu degeaba s-au nascut dreptatea si adevarul pe pamantul acesta.
Sunteti derutati si nu stiti cu ce sa incepeti?
Va ajut!
Amintiti-va cum au procedat "actualii" cand au jucat pisa de teatru "Revolutia". Au eliminat tot ce a fost vechi si nefolositor.
Adica?
Nu mai avem nevoie de hotii, mincinosii si tradatorii din fruntea tarii, care se gandesc doar la ei si la familiile lor. Renuntam la ei.
A-propos! Ati vazut cum ne-a facut de rusine reprezentanta Romaniei in Parlamentul European?
Nu mai avem nevoie nici de imprumuturi de la BM si FMI. Ne-au legat destui bolovani de gat si vor sa ne vada cu capul plecat pana la calcaie in fata lor.
INCHIDETI GRANITELE ROMANIEI!
Vom supravietui, asa cum au facut-o sramosii nostri: muncind, luptand si iubind.
Numai asa ne vom merita numele de Tara Aleasa a Lui Dumnezeu.
Trebuie sa constientizeze fiecare ca este singura sansa pentru noi si singura cale!
Dumnezeu sa ne calauzeasca sa facem Binele!
In numele si pentru ca Slava, Marirea si Puterea Sfintei Treimi sa se vada si sa se manifeste in aceasta lume, fratii mei, haideti sa ne apucam de treaba!
PS Stiti cand este ziua indragostitilor la romani?
Dragobete-(24 februarie sau 3 martie) ziua in care se crede ca toate fiintele isi gasesc perechea si se logodesc.(Noul dictionar universal al limbii romane)
Dar, dragii mei, cum credeti ca vom reusi sa facem acest lucru, cu bani de la Banca Mondiala, de la Fondul Monetar International, cu ajutor de la actualul Guvern al Romaniei? NU!(Pe cei din urma ii cunoasteti. Noi i-am votat. Am spus cu totii atunci ca nu avem altii mai buni. Acum tragem cuncluzia: cu piatra de cap sau cu capul de piatra, tot una e!)Poate asteptati vreo initiativa din partea Bisericii! (Asteptati degeaba!)
Aceasta sarcina va revine, in primul rand, voua, tinerilor!
Avem specialisti in toate domeniile. Scoala romaneasca "nu scoate idioti", asa cum a declarat cel pe care l-am ales ca om de buna credinta, sa ne conduca. Scoala romaneasca a dat si da lumii, nu numai tarii, minti sclipitoare si oameni cu bun simt si cu credinta in Dumnezeu. Ca scopul "lor" este sa distruga invatamantul romanesc, este adevarat si transparent. Oamenii neinstruiti sau "prosti", (asa cum ne cred si ne vor "ei") sunt mai usor de manipulat si de exploatat. PANA CAND? AJUNGE!
V-am spus ca trebuie sa redescoperim "valorile" pe care le-am ingropat in uitare. Batranii nostri ne vor ajuta, cu intelepciunea pe care le-a dat-o credinta in Dumnezeu, sa reusim. Ei sunt pastratorii traditiilor, a limbii adevarate romanesti, a tainelor, a obiceiurilor sanatoase, a comorilor ascunse in suflet.
Copiii sunt satui de manipulari si indoctrinari.(Cei care sunt prinsi deja in sistem).
Cei mici sunt fericiti atunci cand sunt lasati sa fie ei insisi, curati, buni si naturali. Ei au venit sa ne invete. Lasati-i sa o faca! Nu va simtiti rusinati sa invatati de la copii. Dumnezeu ni i-a trimis in ajutor.
La intreberea "Ce este un crestin?, un copil de 7 ani a raspuns: "Un crestin este crescator in Dumnezeu."
Haideti sa fim toti crescatori in Dumnezeu facand Voia Sa!
Sunt sigura ca multi sunteti in asentimentul meu.
Sunt sigura ca v-ati saturat sa fiti mintiti, inselati,in imposibilitatea de a gasi un loc de munca in domeniul pentru care v-ati instruit sau dati afara din slujba dupa ce ati muncit pentru ei(un an sau treizeci, ce conteaza?)
V-ati saturat sa vi se puna jugul pe gat si sa fiti umiliti, cu un salariu de nimic pentru munca voastra, in propria voastra tara!
Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine ca nu pentru asta s-au jertfit stramosii nostri aparand fiecare palma de pamant cu sange romanesc.
Nu pentru asta s-au "rastignit" Brancoveanu si fiii sai pe "crucea credintei" ca sa renuntam noi, nevrednicii , la traditii, obiceiuri si credinta stramoseasca!
Nu degeaba s-au nascut dreptatea si adevarul pe pamantul acesta.
Sunteti derutati si nu stiti cu ce sa incepeti?
Va ajut!
Amintiti-va cum au procedat "actualii" cand au jucat pisa de teatru "Revolutia". Au eliminat tot ce a fost vechi si nefolositor.
Adica?
Nu mai avem nevoie de hotii, mincinosii si tradatorii din fruntea tarii, care se gandesc doar la ei si la familiile lor. Renuntam la ei.
A-propos! Ati vazut cum ne-a facut de rusine reprezentanta Romaniei in Parlamentul European?
Nu mai avem nevoie nici de imprumuturi de la BM si FMI. Ne-au legat destui bolovani de gat si vor sa ne vada cu capul plecat pana la calcaie in fata lor.
INCHIDETI GRANITELE ROMANIEI!
Vom supravietui, asa cum au facut-o sramosii nostri: muncind, luptand si iubind.
Numai asa ne vom merita numele de Tara Aleasa a Lui Dumnezeu.
Trebuie sa constientizeze fiecare ca este singura sansa pentru noi si singura cale!
Dumnezeu sa ne calauzeasca sa facem Binele!
In numele si pentru ca Slava, Marirea si Puterea Sfintei Treimi sa se vada si sa se manifeste in aceasta lume, fratii mei, haideti sa ne apucam de treaba!
PS Stiti cand este ziua indragostitilor la romani?
Dragobete-(24 februarie sau 3 martie) ziua in care se crede ca toate fiintele isi gasesc perechea si se logodesc.(Noul dictionar universal al limbii romane)
vineri, 12 februarie 2010
Sa fie Lumina!
Nu stiu cine sunt, dar stiu ca nu apartin acestei lumi.
Nu stiu de ce am coborat atat de jos, in aceasta lume, pe aceasta planeta. Probabil ca am tradat si eu, asa cum au facut-o multi dintre semenii mei de pe Terra si pentru asta si pentru toate cate nu le stiu, ma simt vinovata.
Ridic privirea spre cer si strig:
-Doamne, nu ne parasi! Iubirea n-a murit. E vie in inimile noastre.Cerceteaza-le si vei vedea ca iubirea creste in fiecare zi, pana va cuprinde tot Pamantul si tot Universul.Atunci va fi Lumina.
"SA FIE LUMINA!"
Faca-se Voia Ta, Doamne!
P.S. Stam in fata calculatorului si ascultam pricesne, printre care si "Du-ma la Ghetimani". M-a cuprins un sentiment de vinovatie, gandindu-ma ca poate eram si eu acolo, atunci si L-am tradat. Deasupra calculatorului am doua icoane: Maica Domnului cu Iisus in brate si icoana Lui Iisus.
Am intrebat: "Doamne, de cate ori te-am tradat?"
Raspunsul a venit imediat:
"Ma tradezi ori de cate ori gresesti!"
Ce ne poate tine pe cale?
Starea de prezenta continua in constiinta Hristica, in Dumnezeu.
Sa invatam sa fim aici si acum, mereu in Dumnezeu.
Nu stiu de ce am coborat atat de jos, in aceasta lume, pe aceasta planeta. Probabil ca am tradat si eu, asa cum au facut-o multi dintre semenii mei de pe Terra si pentru asta si pentru toate cate nu le stiu, ma simt vinovata.
Ridic privirea spre cer si strig:
-Doamne, nu ne parasi! Iubirea n-a murit. E vie in inimile noastre.Cerceteaza-le si vei vedea ca iubirea creste in fiecare zi, pana va cuprinde tot Pamantul si tot Universul.Atunci va fi Lumina.
"SA FIE LUMINA!"
Faca-se Voia Ta, Doamne!
P.S. Stam in fata calculatorului si ascultam pricesne, printre care si "Du-ma la Ghetimani". M-a cuprins un sentiment de vinovatie, gandindu-ma ca poate eram si eu acolo, atunci si L-am tradat. Deasupra calculatorului am doua icoane: Maica Domnului cu Iisus in brate si icoana Lui Iisus.
Am intrebat: "Doamne, de cate ori te-am tradat?"
Raspunsul a venit imediat:
"Ma tradezi ori de cate ori gresesti!"
Ce ne poate tine pe cale?
Starea de prezenta continua in constiinta Hristica, in Dumnezeu.
Sa invatam sa fim aici si acum, mereu in Dumnezeu.
joi, 11 februarie 2010
Pe cale cu Iisus
Cand mergi pe cale cu Iisus,
Ti-e viata sarbatoare
Si toate relele s-au dus,
Pierdute pe carare.
Cand mergi pe cale cu Iisus,
E lumea o gradina,
In care cresc, acolo sus,
Florile de lumina.
Cand mergi pe cale cu Iisus,
Dator esti viata-ntreaga,
Sa duci la Dumnezeu de Sus
Si lumea ta cea draga.
Iisus e marele mister,
Ce-a rasarit, dar n-a apus
Si vei ajunge Sus, in cer,
Numai de mana cu Iisus.
Ti-e viata sarbatoare
Si toate relele s-au dus,
Pierdute pe carare.
Cand mergi pe cale cu Iisus,
E lumea o gradina,
In care cresc, acolo sus,
Florile de lumina.
Cand mergi pe cale cu Iisus,
Dator esti viata-ntreaga,
Sa duci la Dumnezeu de Sus
Si lumea ta cea draga.
Iisus e marele mister,
Ce-a rasarit, dar n-a apus
Si vei ajunge Sus, in cer,
Numai de mana cu Iisus.
miercuri, 10 februarie 2010
Calea
Deschisa-i Calea pentru toti:
Pentru copii, parinti, nepoti,
Pentru toti care se caiesc
Si pentru cei ce se smeresc.
Intr-o zi, am urcat muntele sa-L intalnesc pe Iisus. Cand am ajuns in varf, am vazut un fel de constructie. Era in prag si imi zambea. Stiam ca este EL. Mi-a spus:
-Te asteptam!
M-am simtit atat de stanjenita, dar, totusi L-am intrebat:
-Doamne, ce trebuie sa fac?
Mi-a raspuns, aratandu-mi la poalele muntelui o multime de oameni care priveau spre noi si asteptau:
-Arata-le "calea"! Nu-ti fie frica! Eu voi fi cu tine tot timpul.
Daca mi-ar fi dat sa aleg, as fi ramas acolo, in varful muntelui cu Iisus, dar stiam ca primisem o misiune importanta, pe care trebuia sa o indeplinesc.
Ne-am luat ramas bun si am coborat. Eram desculta. Bolovani ascutiti imi raneau picioarele, dar mergeam inainte, plangand si de durere si de bucurie.
De atunci m-am tot gandit si m-am intrebat:"Oare, ce trebuie sa fac in mod concret? Care este "calea" si ce trebuie sa le spun oamenilor?"
Eram, in iulie anul trecut(in pelerinaj) la Manastirea Sambata de Sus. Noaptea am avut un vis: sa facea ca vedeam un capat de pod care se scufunda intr-o apa neagra. Eram ingrijorata si ma intrebam pe unde voi trece pe celalalt mal daca nu mai era pod. In clipa urmatoare, privirea mi-a fost indreptata in sus. Deasupra locului unde fusese podul se intindea acum o punte subtire, ca un cablu electric. Imediat m-am vazut proiectata pe acea punte, de care erau prinse niste suporturi pe care sa pot calca, doar atat cat talpa mea de mari. Stiam ca sunt facute anume pentru mine. Stiam ca aceea este "calea" mea. Se incheiase o etapa din viata mea si acum mi se daduse o sansa. De acum, conditia era sa nu calc gresit, altfel cadeam in apa neagra,de care fusesem atat de aproape, pe calea cea lata si sigura.
Era un raspuns la indoiala mea de-o viata legata de existenta cararii celei inguste.
Era un raspuns la rugaciunile mele de a mi se acorda o noua sansa, de a iesi din intuneric la lumina.
Doamne, ajuta-ne sa gasim CALEA si sa nu ne abatem de la ea!
Pentru copii, parinti, nepoti,
Pentru toti care se caiesc
Si pentru cei ce se smeresc.
Intr-o zi, am urcat muntele sa-L intalnesc pe Iisus. Cand am ajuns in varf, am vazut un fel de constructie. Era in prag si imi zambea. Stiam ca este EL. Mi-a spus:
-Te asteptam!
M-am simtit atat de stanjenita, dar, totusi L-am intrebat:
-Doamne, ce trebuie sa fac?
Mi-a raspuns, aratandu-mi la poalele muntelui o multime de oameni care priveau spre noi si asteptau:
-Arata-le "calea"! Nu-ti fie frica! Eu voi fi cu tine tot timpul.
Daca mi-ar fi dat sa aleg, as fi ramas acolo, in varful muntelui cu Iisus, dar stiam ca primisem o misiune importanta, pe care trebuia sa o indeplinesc.
Ne-am luat ramas bun si am coborat. Eram desculta. Bolovani ascutiti imi raneau picioarele, dar mergeam inainte, plangand si de durere si de bucurie.
De atunci m-am tot gandit si m-am intrebat:"Oare, ce trebuie sa fac in mod concret? Care este "calea" si ce trebuie sa le spun oamenilor?"
Eram, in iulie anul trecut(in pelerinaj) la Manastirea Sambata de Sus. Noaptea am avut un vis: sa facea ca vedeam un capat de pod care se scufunda intr-o apa neagra. Eram ingrijorata si ma intrebam pe unde voi trece pe celalalt mal daca nu mai era pod. In clipa urmatoare, privirea mi-a fost indreptata in sus. Deasupra locului unde fusese podul se intindea acum o punte subtire, ca un cablu electric. Imediat m-am vazut proiectata pe acea punte, de care erau prinse niste suporturi pe care sa pot calca, doar atat cat talpa mea de mari. Stiam ca sunt facute anume pentru mine. Stiam ca aceea este "calea" mea. Se incheiase o etapa din viata mea si acum mi se daduse o sansa. De acum, conditia era sa nu calc gresit, altfel cadeam in apa neagra,de care fusesem atat de aproape, pe calea cea lata si sigura.
Era un raspuns la indoiala mea de-o viata legata de existenta cararii celei inguste.
Era un raspuns la rugaciunile mele de a mi se acorda o noua sansa, de a iesi din intuneric la lumina.
Doamne, ajuta-ne sa gasim CALEA si sa nu ne abatem de la ea!
marți, 9 februarie 2010
Crucea
Crucea este din totdeauna simbolul Lui Iisus.Ea simbolizeaza izbanda Luminii care coboara din Ceruri, pe verticala si se imparte intregii lumi, cu iubire, tuturor ce vor si sunt pregatiti sa o primeasca.
Ce inseamna sa fii pregatit?
Nu exista alta cale spre Dumnezeu, spre desavarsire decat sa urmezi Lumina.
Iisus este Lumina.
A venit pe Pamant ca sa faca lumina in lume. El vine la tine daca-L chemi, te vindeca daca-I ceri, iti raspunde daca intrebi, te elibereaza din cursele viclene daca Ii oferi inima ta sa se odihneasca in ea.
Fa-I Lui Iisus templu in inima ta!
Coboara-L de pe cruce si nu-L mai rastigni cu pacatele, cu necredinta, cu indiferenta, cu indoiala din fiecare zi!
Ajuta Lumina sa invinga intunericul de pe Terra, ca sa fii liber si fericit!
Ce inseamna sa fii pregatit?
Nu exista alta cale spre Dumnezeu, spre desavarsire decat sa urmezi Lumina.
Iisus este Lumina.
A venit pe Pamant ca sa faca lumina in lume. El vine la tine daca-L chemi, te vindeca daca-I ceri, iti raspunde daca intrebi, te elibereaza din cursele viclene daca Ii oferi inima ta sa se odihneasca in ea.
Fa-I Lui Iisus templu in inima ta!
Coboara-L de pe cruce si nu-L mai rastigni cu pacatele, cu necredinta, cu indiferenta, cu indoiala din fiecare zi!
Ajuta Lumina sa invinga intunericul de pe Terra, ca sa fii liber si fericit!
duminică, 7 februarie 2010
Vis...sau realitate?
O buna prietena mi-a povestit, in urma cu cateva zile, un vis:
era acasa si, deodata, aude larma mare pe ulita. A deschis usa si a vazut mergand pe drum multime mare de oameni, unii in carute, altii pe jos, toti tristi si cu capul plecat, adica resemnati. Atunci, a inchis repede usa, ingrozita si a spus :"Eu nu merg cu oamenii acestia!" Se facea ca acea casa mai avea o usa de intrare/iesire, vis-a-vis de prima. A deschis cealalta usa si acolo a vazut cativa oameni dar, spre deosebire de ceilalti, nu erau nici tristi, nici resemnati, tineau in maini torte aprinse si priveau spre cer.
Am inteles din visul acesta ca fiecare avem, in momentul de fata, doua variante:ori sa ne asezam in rand cu cei resemnati, ori sa luam in maini cate o torta aprinsa a credintei.
Daca vom spune, acum cand vor sa ne sacrifice ca pe vite, "Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!", vom urca o treapta pe scara evolutiei.
Sa le trimitem iubirea si iertarea noastra pentru ca este singura metoda de vindecare si de anihilare a raului, a negativitatii.
Poate ca deja e prea tarziu pentru omenirea aceasta, dar, pentru tot ce-a mai ramas frumos pe Planeta Albastra, pentru puritatea si nevinovatia copiilor nostri de acum si din viitor, merita sa incercam!
era acasa si, deodata, aude larma mare pe ulita. A deschis usa si a vazut mergand pe drum multime mare de oameni, unii in carute, altii pe jos, toti tristi si cu capul plecat, adica resemnati. Atunci, a inchis repede usa, ingrozita si a spus :"Eu nu merg cu oamenii acestia!" Se facea ca acea casa mai avea o usa de intrare/iesire, vis-a-vis de prima. A deschis cealalta usa si acolo a vazut cativa oameni dar, spre deosebire de ceilalti, nu erau nici tristi, nici resemnati, tineau in maini torte aprinse si priveau spre cer.
Am inteles din visul acesta ca fiecare avem, in momentul de fata, doua variante:ori sa ne asezam in rand cu cei resemnati, ori sa luam in maini cate o torta aprinsa a credintei.
Daca vom spune, acum cand vor sa ne sacrifice ca pe vite, "Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!", vom urca o treapta pe scara evolutiei.
Sa le trimitem iubirea si iertarea noastra pentru ca este singura metoda de vindecare si de anihilare a raului, a negativitatii.
Poate ca deja e prea tarziu pentru omenirea aceasta, dar, pentru tot ce-a mai ramas frumos pe Planeta Albastra, pentru puritatea si nevinovatia copiilor nostri de acum si din viitor, merita sa incercam!
sâmbătă, 6 februarie 2010
Noi nu suntem urmasii Romei!
Noi nu suntem popor de lasi si de invinsi
Si nu cersim din mana nimanuia indurare,
Ca ale noastre sunt din veci de veci
Pamantul si toate ale lui, din munte pan' la mare.
Se zguduie toti muntii si brazii-cep sa planga.
Suntem popor de daci! Noi nu suntem romani!
Sangele se scurge din cartile de istorie,
Cu care ne-au mintit de doua mii de ani.
Nici jalea si nici plansul nu sunt acum destule
Pentru sramosii nostri si pentru-acest pamant,
Ce trebuie sa-l aparam, sa il iubim,
Sa-l pretuim, ca pe odorul cel mai sfant.
Cand au venit romanii sa ne "romanizeze"
Adica sa ucida, sa arda si sa fure
Poporul dac, doar pentru ca-i crestin si e bogat,
Ai nostri au stiut sa lupte, sa creada si sa-ndure.
Dar tu, romane, ce-ti spui urmas de dac,
De ce te lasi mintit si inselat de lumea toata?
Rescrie-ti istoria, aprinde-n suflet flacara iubirii,
Revino la credinta-adevarata!
Si nu cersim din mana nimanuia indurare,
Ca ale noastre sunt din veci de veci
Pamantul si toate ale lui, din munte pan' la mare.
Se zguduie toti muntii si brazii-cep sa planga.
Suntem popor de daci! Noi nu suntem romani!
Sangele se scurge din cartile de istorie,
Cu care ne-au mintit de doua mii de ani.
Nici jalea si nici plansul nu sunt acum destule
Pentru sramosii nostri si pentru-acest pamant,
Ce trebuie sa-l aparam, sa il iubim,
Sa-l pretuim, ca pe odorul cel mai sfant.
Cand au venit romanii sa ne "romanizeze"
Adica sa ucida, sa arda si sa fure
Poporul dac, doar pentru ca-i crestin si e bogat,
Ai nostri au stiut sa lupte, sa creada si sa-ndure.
Dar tu, romane, ce-ti spui urmas de dac,
De ce te lasi mintit si inselat de lumea toata?
Rescrie-ti istoria, aprinde-n suflet flacara iubirii,
Revino la credinta-adevarata!
vineri, 5 februarie 2010
Cautati adevarul si el va va elibera!
Poate veti spune ca va spun lucruri banale, simple. Ce sa spun? Viata e facuta din lucruri simple.
Ieri cautam o bobina de ata roz ca sa cos o perdea. Am cautat in cutia cu ate, n-am gasit. Am cautat apoi, prin casa, peste tot pe unde s-ar fi putut adaposti o bobina de ata. Nimic. M-am dus inapoi la cutia mea veche cu ate. M-am uitat mai bine si, ce sa vezi? Era acolo. Uitata de vreme si putin murdara pe deasupra, parea alta culoare. Am dat la o parte firul murdar si a iesit la iveala ata de care aveam nevoie.
V-am povestit aceasta intamplare pentru ca asa ar trebui sa procedam noi acum cu valorile pe care le-am pus de-o parte, le-am uitat si peste care s-a asezat praful.
Cand spun "valori" nu ma gandesc la bani sau bunuri, ci la acele valori pe care stramosii nostri le-au transmis din generatie in generatie dar, din pacate, s-au pierdut pentru ca, din dorinta de a fi "moderni", "in rand cu lumea", le-am abandonat, imprumutand de la altii numai lucruri rele.
De ce credeti ca imparatul Traian a numit tara aceasta Dacia Felix?
Pentru ca, oamenii acestia, adica stramosii nostri, pana la venirea romanilor, nu duceau lipsa de nimic. Aveau pace, echilibru, credinta, traiau in deplina armonie cu natura, aveau tot ce le trebuie pentru ca isi faceau singuri lucrurile necesare traiului, dar, mai ales, traiau in armonie cu Dumnezeu si se considerau "cetateni ai universului"
Pamantul dacilor a fost leaganul primului popor, din care, prin migratie, sau roire, s-au imprastiat pana in India si in toata Europa.
In manualul "Istoria Romanilor" lectiile despre daci sunt insuficiente, cand ele ar trebui sa fie pietre de temelie si model pentru formarea caracterului fiecarui roman.
Parca s-ar vorbi despre un popor total diferit de cel actual. I-am ingropat pe daci si am format alt popor prin asa-zisul proces de "romanizare"(nu-mi place deloc cuvantul acesta si l-as scoate din dictionare).
Ce inseamna "romanizare, oameni buni?
Sa-ti aduci aici aproximativ 200 000 de soldati, sa exploatezi minereuri, sa le duci in tara ta ca pe banda rulanta, sa aduni crestinii din sate(adica dacii, bastinasii) cu mic cu mare, sa-i bagi in arene(anume confectionate in acest scop) sa-i sfasie animalele salbatice si tu, romanul(a se citi ad-literam) sa faci febra musculara la falci si la abdomen, de ras, sa violezi tinerele care nu reuseau sa-si ia viata pana sa ajunga in paturile comandantilor romani, sa arzi nu o casa, nu doua, ci sate intregi numai pentru faptul ca erau crestini si nu se supuneau "ordinelor imparatului"? Credeti ca romanii si-au pierdut timpul sa cultive pamantul si sa creasca animale? Nu! Au "luat" de unde erau.
Oare, de ce spune Traian in insemnarile sale din timpul campaniilor de cucerire si dupa(vezi cartea "De bello dacica"),ca limba dacilor e usor de inteles deoarece seamana cu limba vorbita de unele triburi din peninsula lor?
Atunci, care popor din care s-a format?
Si daca erau fratii nostri plecati mai demult, erau indreptatiti sa fure?
Nu i-a alungat nimeni de acasa!
Nu era corect sa se multumeasca cu ce si-au ales? Adica alt pamant cu conditiile si resursele sale.
Oare, prin ceea ce au facut nu au tulburat numai ordinea intr-o tara cum era Dacia (unica), ci chiar Ordinea Universala?
Dacii au luptat atat cat au putut, si-au pastrat demnitatea,credinta, verticalitatea, iar atunci cand mureau plecau cu zambetul pe buze. Daca ei aveau certitudinea ca sufletul este nemuritor, de ce s-au straduit unii atat de mult si se mai straduiesc si azi, sa ne implementeze idei, principii si convingeri straine noua, care nu sunt compatibile cu sufletele noastre?
Noi, urmasii, ce facem pentru ca cei care vin dupa noi sa-si cunoasca stramosii?
Nu se gaseste nimeni in tara aceasta, din cati au studiat istoria si au diplome de "istorici" sa scrie o istorie adevarata? Ne-au scos domnitorii din manualul de clasa a IV-a si au facut un amalgam (o ciorba) de istorie universala sau istorie a civilizatiilor.Si toate predate intr-o singura ora pe saptamana.
Pana cand ne va dicta cineva cum si daca sa pastram memoria stramosilor nostri?
Va rog, cautati izvoarele adevarate, sa restabilim pacea si armonia in tara aceasta, pentru ca, stramosii nostri dacii sa doarma in pace. Destul s-au rasucit in mormant pentru indiferenta noastra, pentru ca am lasat praful uitarii sa se asearna peste ADEVAR!
Ieri cautam o bobina de ata roz ca sa cos o perdea. Am cautat in cutia cu ate, n-am gasit. Am cautat apoi, prin casa, peste tot pe unde s-ar fi putut adaposti o bobina de ata. Nimic. M-am dus inapoi la cutia mea veche cu ate. M-am uitat mai bine si, ce sa vezi? Era acolo. Uitata de vreme si putin murdara pe deasupra, parea alta culoare. Am dat la o parte firul murdar si a iesit la iveala ata de care aveam nevoie.
V-am povestit aceasta intamplare pentru ca asa ar trebui sa procedam noi acum cu valorile pe care le-am pus de-o parte, le-am uitat si peste care s-a asezat praful.
Cand spun "valori" nu ma gandesc la bani sau bunuri, ci la acele valori pe care stramosii nostri le-au transmis din generatie in generatie dar, din pacate, s-au pierdut pentru ca, din dorinta de a fi "moderni", "in rand cu lumea", le-am abandonat, imprumutand de la altii numai lucruri rele.
De ce credeti ca imparatul Traian a numit tara aceasta Dacia Felix?
Pentru ca, oamenii acestia, adica stramosii nostri, pana la venirea romanilor, nu duceau lipsa de nimic. Aveau pace, echilibru, credinta, traiau in deplina armonie cu natura, aveau tot ce le trebuie pentru ca isi faceau singuri lucrurile necesare traiului, dar, mai ales, traiau in armonie cu Dumnezeu si se considerau "cetateni ai universului"
Pamantul dacilor a fost leaganul primului popor, din care, prin migratie, sau roire, s-au imprastiat pana in India si in toata Europa.
In manualul "Istoria Romanilor" lectiile despre daci sunt insuficiente, cand ele ar trebui sa fie pietre de temelie si model pentru formarea caracterului fiecarui roman.
Parca s-ar vorbi despre un popor total diferit de cel actual. I-am ingropat pe daci si am format alt popor prin asa-zisul proces de "romanizare"(nu-mi place deloc cuvantul acesta si l-as scoate din dictionare).
Ce inseamna "romanizare, oameni buni?
Sa-ti aduci aici aproximativ 200 000 de soldati, sa exploatezi minereuri, sa le duci in tara ta ca pe banda rulanta, sa aduni crestinii din sate(adica dacii, bastinasii) cu mic cu mare, sa-i bagi in arene(anume confectionate in acest scop) sa-i sfasie animalele salbatice si tu, romanul(a se citi ad-literam) sa faci febra musculara la falci si la abdomen, de ras, sa violezi tinerele care nu reuseau sa-si ia viata pana sa ajunga in paturile comandantilor romani, sa arzi nu o casa, nu doua, ci sate intregi numai pentru faptul ca erau crestini si nu se supuneau "ordinelor imparatului"? Credeti ca romanii si-au pierdut timpul sa cultive pamantul si sa creasca animale? Nu! Au "luat" de unde erau.
Oare, de ce spune Traian in insemnarile sale din timpul campaniilor de cucerire si dupa(vezi cartea "De bello dacica"),ca limba dacilor e usor de inteles deoarece seamana cu limba vorbita de unele triburi din peninsula lor?
Atunci, care popor din care s-a format?
Si daca erau fratii nostri plecati mai demult, erau indreptatiti sa fure?
Nu i-a alungat nimeni de acasa!
Nu era corect sa se multumeasca cu ce si-au ales? Adica alt pamant cu conditiile si resursele sale.
Oare, prin ceea ce au facut nu au tulburat numai ordinea intr-o tara cum era Dacia (unica), ci chiar Ordinea Universala?
Dacii au luptat atat cat au putut, si-au pastrat demnitatea,credinta, verticalitatea, iar atunci cand mureau plecau cu zambetul pe buze. Daca ei aveau certitudinea ca sufletul este nemuritor, de ce s-au straduit unii atat de mult si se mai straduiesc si azi, sa ne implementeze idei, principii si convingeri straine noua, care nu sunt compatibile cu sufletele noastre?
Noi, urmasii, ce facem pentru ca cei care vin dupa noi sa-si cunoasca stramosii?
Nu se gaseste nimeni in tara aceasta, din cati au studiat istoria si au diplome de "istorici" sa scrie o istorie adevarata? Ne-au scos domnitorii din manualul de clasa a IV-a si au facut un amalgam (o ciorba) de istorie universala sau istorie a civilizatiilor.Si toate predate intr-o singura ora pe saptamana.
Pana cand ne va dicta cineva cum si daca sa pastram memoria stramosilor nostri?
Va rog, cautati izvoarele adevarate, sa restabilim pacea si armonia in tara aceasta, pentru ca, stramosii nostri dacii sa doarma in pace. Destul s-au rasucit in mormant pentru indiferenta noastra, pentru ca am lasat praful uitarii sa se asearna peste ADEVAR!
joi, 4 februarie 2010
Cand mergeti pe strada...priviti oamenii!
Cand mergeti pe strada, cautati-L pe Iisus!
Priviti oamenii si, daca le intalniti ochii, nu pierdeti ocazia sa le daruiti tot ce aveti mai bun si mai frumos in inima voastra. Daruiti-le un zambet prin care sa alungati sentimentul de tristete si singuratate. N-ati observat ca oamenii se inchid in ei si se simt tot mai singuri, mai dezamagiti, mai nefericiti si fara sperante pentru ziua de maine? Nu numai cei mai varstnici. Cu amaraciune va spun, am auzit copii spunand: "La ce bun sa mai invat si asa nu voi avea unde sa lucrez?"
Iata ce au facut din noi cei puternici: o societeta in decadenta. Ne-au invatat si ne-au incurajat sa consumam, sa ne imbracam frumos, sa mancam bine, sa ne umplem casele cu lucruri inutile, dar nu ne-au incurajat sa gandim. Cei care gandesc nu pot fi supusi!an> Pe asta au mizat. Bani ne-au dat tot ei. Murdari, ca sa-i spele cu sufletele noastre. Uite, asa am ajuns scavi. Sunt doar sase oameni cei care ne exploateaza(adica unul dintre cei trei de sase), iar noi, "cei multi si prosti" asteptam cu mana intinsa spre ei sa ne arunce un banut.
Cata lipsa de demnitate la un popor care, odata, a fost cel mai demn, cel mai curajos, cel mai drept, cel mai harnic si cu credinta absoluta in Dumnezeu! Acum de ce ne este frica? A mai ramas macar un dac in Dacia?
"Unui dac ii este foarte, foarte frica in pragul trecerii in eternitate...numai daca a gresit fata de Dumnezeu!" (Templierii-Zvezdomir Marinov)
Poate ca nu este prea tarziu sa ne amintim ceea ce am stiut candva, dar am uitat: ca noi stim sa supravietuim doar cu ajutorul lui Iisus. Chemati-L si va va raspunde! Certeti-I ajutorul si va va ajuta!
Priviti oamenii! Iisus este printre noi. Nu va calauziti dupa aparente, ci lasati inima voastra sa-L recunoasca!
Priviti oamenii si, daca le intalniti ochii, nu pierdeti ocazia sa le daruiti tot ce aveti mai bun si mai frumos in inima voastra. Daruiti-le un zambet prin care sa alungati sentimentul de tristete si singuratate. N-ati observat ca oamenii se inchid in ei si se simt tot mai singuri, mai dezamagiti, mai nefericiti si fara sperante pentru ziua de maine? Nu numai cei mai varstnici. Cu amaraciune va spun, am auzit copii spunand: "La ce bun sa mai invat si asa nu voi avea unde sa lucrez?"
Iata ce au facut din noi cei puternici: o societeta in decadenta. Ne-au invatat si ne-au incurajat sa consumam, sa ne imbracam frumos, sa mancam bine, sa ne umplem casele cu lucruri inutile, dar nu ne-au incurajat sa gandim. Cei care gandesc nu pot fi supusi!an> Pe asta au mizat. Bani ne-au dat tot ei. Murdari, ca sa-i spele cu sufletele noastre. Uite, asa am ajuns scavi. Sunt doar sase oameni cei care ne exploateaza(adica unul dintre cei trei de sase), iar noi, "cei multi si prosti" asteptam cu mana intinsa spre ei sa ne arunce un banut.
Cata lipsa de demnitate la un popor care, odata, a fost cel mai demn, cel mai curajos, cel mai drept, cel mai harnic si cu credinta absoluta in Dumnezeu! Acum de ce ne este frica? A mai ramas macar un dac in Dacia?
"Unui dac ii este foarte, foarte frica in pragul trecerii in eternitate...numai daca a gresit fata de Dumnezeu!" (Templierii-Zvezdomir Marinov)
Poate ca nu este prea tarziu sa ne amintim ceea ce am stiut candva, dar am uitat: ca noi stim sa supravietuim doar cu ajutorul lui Iisus. Chemati-L si va va raspunde! Certeti-I ajutorul si va va ajuta!
Priviti oamenii! Iisus este printre noi. Nu va calauziti dupa aparente, ci lasati inima voastra sa-L recunoasca!
marți, 2 februarie 2010
Ce alegem?
Odata,Iisus m-a chemat si mi-a zis:
"-Vino sa-ti arat Sfatul Batranilor!"
Erau frumosi, blanzi, luminosi, smeriti, demni, coplesitor de batrani si tot pe atat de intelepti. Sedeau pe niste tronuri inalte si tinea fiecare in mana dreapta cate un toiag.
Apoi m-am plimbat alaturi de Iisus, pe o carare pietruita si, la un moment dat, l-am intrebat:
"-Doamne, cum putem salva omenirea?"
Iisus mi-a raspuns:
"-Vei vedea la timpul potrivit!"
Nu demult, l-am intrebat din nou pe Iisus:
"-Doamne Iisuse Hristoase, ce-mi dai de lucru? Ajuta-ma sa descopar misiunea ce mi-ai incredintat si ajuta-ma sa o implinesc!
EL mi-a raspuns:
"-Tii minte ca m-ai intrebat odata cum putem salva omenirea? Acum a sosit timpul. Fii tu insati! Nu-ti fie frica! Deschide-ti inima! Tine mereu aprinsa in inima ta flacara credintei si a iubirii! Imparte darurile pe care le-ai primit semenilor tai!"
Chiar daca timpul se scurteaza, chiar daca vedeti ca raul prolifereaza si isi intinde tentaculele peste tot, sa nu va fie frica!
Timp este destul pentru iubire, pentru rugaciune, pentru a face binele. Numai daca vom fi uniti in credinta in Dumnezeu, forta Binelui va creste si va invinge. Nu va indoiti nici o clipa de Iubirea lui Iisus pentru noi, oamenii! El ne poate ajuta doar daca ne ajutam si noi.
"Omenirea isi doreste salvarea, dar acum, dorinta aceasta este nascuta din frica de moarte si din disperare; disperarea ca toate cele in care a crezut pana acum sunt fum."(Templierii-Zvezdomir Marinov)
Depinde de noi CE ALEGEM?
Sa fim pesti morti pe care apa ii duce la vale sau sa fim vii si sa inotam, in amonte, spre izvor, spre sursa!
ALEGETI VIATA, BINELE, IUBIREA!
ALEGETI-L PE DUMNEZEU!
"-Vino sa-ti arat Sfatul Batranilor!"
Erau frumosi, blanzi, luminosi, smeriti, demni, coplesitor de batrani si tot pe atat de intelepti. Sedeau pe niste tronuri inalte si tinea fiecare in mana dreapta cate un toiag.
Apoi m-am plimbat alaturi de Iisus, pe o carare pietruita si, la un moment dat, l-am intrebat:
"-Doamne, cum putem salva omenirea?"
Iisus mi-a raspuns:
"-Vei vedea la timpul potrivit!"
Nu demult, l-am intrebat din nou pe Iisus:
"-Doamne Iisuse Hristoase, ce-mi dai de lucru? Ajuta-ma sa descopar misiunea ce mi-ai incredintat si ajuta-ma sa o implinesc!
EL mi-a raspuns:
"-Tii minte ca m-ai intrebat odata cum putem salva omenirea? Acum a sosit timpul. Fii tu insati! Nu-ti fie frica! Deschide-ti inima! Tine mereu aprinsa in inima ta flacara credintei si a iubirii! Imparte darurile pe care le-ai primit semenilor tai!"
Chiar daca timpul se scurteaza, chiar daca vedeti ca raul prolifereaza si isi intinde tentaculele peste tot, sa nu va fie frica!
Timp este destul pentru iubire, pentru rugaciune, pentru a face binele. Numai daca vom fi uniti in credinta in Dumnezeu, forta Binelui va creste si va invinge. Nu va indoiti nici o clipa de Iubirea lui Iisus pentru noi, oamenii! El ne poate ajuta doar daca ne ajutam si noi.
"Omenirea isi doreste salvarea, dar acum, dorinta aceasta este nascuta din frica de moarte si din disperare; disperarea ca toate cele in care a crezut pana acum sunt fum."(Templierii-Zvezdomir Marinov)
Depinde de noi CE ALEGEM?
Sa fim pesti morti pe care apa ii duce la vale sau sa fim vii si sa inotam, in amonte, spre izvor, spre sursa!
ALEGETI VIATA, BINELE, IUBIREA!
ALEGETI-L PE DUMNEZEU!
miercuri, 27 ianuarie 2010
Adevarata Fericire!
Chiar daca nu tot timpul constientizeaza, omul, pe toata durata vietii sale, cauta fericirea!
Sa dai o definitie fericirii, este extrem de greu , daca nu imposibil. Dar o incercare de a explica aceasta notiune este necesara. Fiecare om (de la omul de rand pana la marii filosofi), isi imagineaza si isi doreste aceasta stare de bine, chiar daca uneori nu o poate explica sau defini.
Fiecare om isi propune sa realizeze in viata cate ceva, atat in plan material cat si spiritual. Pentru unii, fericirea se procura doar prin lucrurile materiale, definindu-se prin acumulari suficiente, care asigura confortul fizic si psihic. Pentru altii, care au inteles ca spiritul este superior materiei,fericirea consta in pasii facuti in spatiul evolutiei spirituale, in construirea binelui, a frumosului si a armoniei, nu doar pentru sine, ci mai ales in planul universal.
Dumnezeu nu a creat omul pe pamant pentru a fi nefericit, ci I-a dat chipul si asemanarea Sa, care sunt perfecte, deci fericirea face parte din perfectiune. Iata alta notiune abstracta pentru noi. Omul tinde mereu spre perfectiune, pentru ca poarta in sine dorul dupa Dumnezeu. Prea putini oameni - dintre cei care l-au cautat- au ajuns sa-L descopere si sa-L cunoasca pe Creator. Dar cei care au aflat aceasta taina s-au considerat fericiti, invingatori sau sfinti.
Si ce au aflat de fapt?
Sf. Augustin spune: "Doamne, umblu pe ici si pe colo, ca o oaie ratacita, cautandu-Te in afara, manat de ratiune, ingrijorare, atunci cand Tu erai inlauntrul meu. Am strabatut strazile si gradinile, cetatile lumii totdeauna cautandu-Te, si nu Te-am gasit pentru ca, in zadar cautam in afara, ceea ce era inlauntrul meu."
Orice om are usa sa secreta, pe care o poate deschide pentru a ajunge la cunoasterea vesnica, nepretuita, a adevarului. Ascultandu-si vocea interioara a Sinelui Superior, lasandu-se calauzit de acesta, fiecare poate sa gaseasca cheia acestei usi magice, iar dincolo de ea va descoperi adevarata fericire.
Stai de vorba cu divinul din tine in fiecare zi, cu credinta, nadejde, sinceritate, umilinta, cainta, smerenie si iubire, si vei vedea ca-ti va raspunde!
Si daca L-ai gasit pe Dumnezeu, nu te mai rataci si nu-L uita. Vei avea numai de castigat. Iti vei da seama ca toata viata ta se va schimba in bine. Si vei mai descoperi ceva, ca toti si toate fac parte din MARELE TOT (Oceanul Universal), asupra caruia actioneaza constant si implacabil aceleasi legi universale.
Depinde de noi daca vrem sau nu sa ne consideram fericiti, pentru ca, adevarata fericire vine din sufletul nostru.
Sa dai o definitie fericirii, este extrem de greu , daca nu imposibil. Dar o incercare de a explica aceasta notiune este necesara. Fiecare om (de la omul de rand pana la marii filosofi), isi imagineaza si isi doreste aceasta stare de bine, chiar daca uneori nu o poate explica sau defini.
Fiecare om isi propune sa realizeze in viata cate ceva, atat in plan material cat si spiritual. Pentru unii, fericirea se procura doar prin lucrurile materiale, definindu-se prin acumulari suficiente, care asigura confortul fizic si psihic. Pentru altii, care au inteles ca spiritul este superior materiei,fericirea consta in pasii facuti in spatiul evolutiei spirituale, in construirea binelui, a frumosului si a armoniei, nu doar pentru sine, ci mai ales in planul universal.
Dumnezeu nu a creat omul pe pamant pentru a fi nefericit, ci I-a dat chipul si asemanarea Sa, care sunt perfecte, deci fericirea face parte din perfectiune. Iata alta notiune abstracta pentru noi. Omul tinde mereu spre perfectiune, pentru ca poarta in sine dorul dupa Dumnezeu. Prea putini oameni - dintre cei care l-au cautat- au ajuns sa-L descopere si sa-L cunoasca pe Creator. Dar cei care au aflat aceasta taina s-au considerat fericiti, invingatori sau sfinti.
Si ce au aflat de fapt?
Sf. Augustin spune: "Doamne, umblu pe ici si pe colo, ca o oaie ratacita, cautandu-Te in afara, manat de ratiune, ingrijorare, atunci cand Tu erai inlauntrul meu. Am strabatut strazile si gradinile, cetatile lumii totdeauna cautandu-Te, si nu Te-am gasit pentru ca, in zadar cautam in afara, ceea ce era inlauntrul meu."
Orice om are usa sa secreta, pe care o poate deschide pentru a ajunge la cunoasterea vesnica, nepretuita, a adevarului. Ascultandu-si vocea interioara a Sinelui Superior, lasandu-se calauzit de acesta, fiecare poate sa gaseasca cheia acestei usi magice, iar dincolo de ea va descoperi adevarata fericire.
Stai de vorba cu divinul din tine in fiecare zi, cu credinta, nadejde, sinceritate, umilinta, cainta, smerenie si iubire, si vei vedea ca-ti va raspunde!
Si daca L-ai gasit pe Dumnezeu, nu te mai rataci si nu-L uita. Vei avea numai de castigat. Iti vei da seama ca toata viata ta se va schimba in bine. Si vei mai descoperi ceva, ca toti si toate fac parte din MARELE TOT (Oceanul Universal), asupra caruia actioneaza constant si implacabil aceleasi legi universale.
Depinde de noi daca vrem sau nu sa ne consideram fericiti, pentru ca, adevarata fericire vine din sufletul nostru.
marți, 26 ianuarie 2010
Scrisoare deschisa catre romani
Vin catre voi cu inima deschisa!
Tocmai citesc cartea "Templierii" de Zvezdomir Marinov. Autorul spune:
"Romania este tara aleasa sa devina centru mondial spiritual...O sansa unica v-a fost daruita voua, romanilor, si depinde de voi daca o sa fie cu sau fara jertfe. Daca si aceasta ocazie va fi irosita, centrul spiritual nu va fi nicaieri si niciodata. Romania nu e o tara aleasa intamplator - este pamantul primului popor, condus de Remus. Posibilitatea de a crea centrul spiritual si a-i uni pe oameni este mica, intr-adevar, iar ea exista doar pentru cei mai demni dintre demni. Merg pe strazi si caut privirile oamenilor: vad doar gol, iar atunci cand gasesc altceva, e o adanca tristete si o amaraciune imensa. Poporul urmas al dacilor nu a meritat soarta aceasta...Ingenungheat fiind, poti sa te ridici cu multa vointa si cu credinta. Trist va fi daca veti cadea la pamant sub cizma ocupantilor, indiferent cum se comporta ei - nu uitati ca cei mai buni dresori sunt cei care nu folosesc biciul. Cand neamul acesta va ajunge rob, nimic nu-l va mai ajuta"
Trist dar adevarat!
Din tristetea adanca pe care o simt citind aceasta carte si privind starea de fapt existenta in Romania, s-a nascut in sufletul meu, dorinta de a face ceva. Orice. M-am gandit sa va cer voua ajutorul, ca impreuna sa gasim o cale deschisa pentru Romania. Fiecare vede ca lucrurile nu sunt pe fagasul normal. Multi s-au trezit, multi sunt revoltati, dar de unul singur, nimeni nu poate sa faca nimic. Cred si sper ca inca mai suntem un popor demn, credincios si curajos si ca vom gasi pana la urma calea spre lumina.
Dumnezeu sa ne calauzeasca!
Tocmai citesc cartea "Templierii" de Zvezdomir Marinov. Autorul spune:
"Romania este tara aleasa sa devina centru mondial spiritual...O sansa unica v-a fost daruita voua, romanilor, si depinde de voi daca o sa fie cu sau fara jertfe. Daca si aceasta ocazie va fi irosita, centrul spiritual nu va fi nicaieri si niciodata. Romania nu e o tara aleasa intamplator - este pamantul primului popor, condus de Remus. Posibilitatea de a crea centrul spiritual si a-i uni pe oameni este mica, intr-adevar, iar ea exista doar pentru cei mai demni dintre demni. Merg pe strazi si caut privirile oamenilor: vad doar gol, iar atunci cand gasesc altceva, e o adanca tristete si o amaraciune imensa. Poporul urmas al dacilor nu a meritat soarta aceasta...Ingenungheat fiind, poti sa te ridici cu multa vointa si cu credinta. Trist va fi daca veti cadea la pamant sub cizma ocupantilor, indiferent cum se comporta ei - nu uitati ca cei mai buni dresori sunt cei care nu folosesc biciul. Cand neamul acesta va ajunge rob, nimic nu-l va mai ajuta"
Trist dar adevarat!
Din tristetea adanca pe care o simt citind aceasta carte si privind starea de fapt existenta in Romania, s-a nascut in sufletul meu, dorinta de a face ceva. Orice. M-am gandit sa va cer voua ajutorul, ca impreuna sa gasim o cale deschisa pentru Romania. Fiecare vede ca lucrurile nu sunt pe fagasul normal. Multi s-au trezit, multi sunt revoltati, dar de unul singur, nimeni nu poate sa faca nimic. Cred si sper ca inca mai suntem un popor demn, credincios si curajos si ca vom gasi pana la urma calea spre lumina.
Dumnezeu sa ne calauzeasca!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
