Scrisoare de dragoste

Patria mea draga,

Iubesc fiece fir de iarba ce creste pe intinsul tau, fiece mugur in care zvacneste seva pamantului tau. Iubesc inima ta ascunsa in adanc de poporul dac, asa ca pe-o comoara, iti iubesc copiii, asa cum sunt ei, mai veseli, mai tristi, mai tarani, mai artisti.
Iti plang poetii si-i deplang pe cei ce nu te iubesc.
Stau neclintita, cu picioarele infipte adanc in ogor si cu fruntea lipita de cer, sa-ti vad curcubeele si caii inaripati pasind peste munti, ca-ntr-un pelerinaj la Templul Carpatilor.
Imbratisez Crucea de pe muntele tau sfant si plang de duiosia caprioarelor ce vin sa se adape la izvoarele tale de apa vie.
Cat mai poti rabda suferinta?
Stinge neiubirea dintre frati cu iubirea ta parinteasca!
Pune-ti hainele de sarbatoare si cheama-i pe toti romanii la hora!
Pune-ti catrinta si ia si incinge-te cu tricolorul romanesc! El sa-ti fie brau de lumina si putere, ca nici un dusman sa nu-ti mai faca rau!
Cheama-ti copiii acasa: pe cei plecati de demult si de acum, ca nicaieri nu e mai buna painea decat aici, pe masa ta!
Accepta-ti si implineste-ti destinul de pamant binecuvantat cu iubire cereasca.
Romania mea, aprinde-ti candela, ca mirele vine curand!

PS. Oare, cine a inventat cuvantul "dor"?
Desigur, un roman atunci cand cand inima poporului batea la unison cu inima tarii.

Semneaza fiica ta iubitoare
care are doar mama pamanteana,
si un singur frate de sange,
dar nu se plange...
pentru ca am 22 000 000 de frati de patrie
si chiar mai multi,
daca-i numar si pe cei instrainati cu pamantul patriei cu tot.