Scrisoare deschisa catre romani

Vin catre voi cu inima deschisa!
Tocmai citesc cartea "Templierii" de Zvezdomir Marinov. Autorul spune:

"Romania este tara aleasa sa devina centru mondial spiritual...O sansa unica v-a fost daruita voua, romanilor, si depinde de voi daca o sa fie cu sau fara jertfe. Daca si aceasta ocazie va fi irosita, centrul spiritual nu va fi nicaieri si niciodata. Romania nu e o tara aleasa intamplator - este pamantul primului popor, condus de Remus. Posibilitatea de a crea centrul spiritual si a-i uni pe oameni este mica, intr-adevar, iar ea exista doar pentru cei mai demni dintre demni. Merg pe strazi si caut privirile oamenilor: vad doar gol, iar atunci cand gasesc altceva, e o adanca tristete si o amaraciune imensa. Poporul urmas al dacilor nu a meritat soarta aceasta...Ingenungheat fiind, poti sa te ridici cu multa vointa si cu credinta. Trist va fi daca veti cadea la pamant sub cizma ocupantilor, indiferent cum se comporta ei - nu uitati ca cei mai buni dresori sunt cei care nu folosesc biciul. Cand neamul acesta va ajunge rob, nimic nu-l va mai ajuta"

Trist dar adevarat!
Din tristetea adanca pe care o simt citind aceasta carte si privind starea de fapt existenta in Romania, s-a nascut in sufletul meu, dorinta de a face ceva. Orice. M-am gandit sa va cer voua ajutorul, ca impreuna sa gasim o cale deschisa pentru Romania. Fiecare vede ca lucrurile nu sunt pe fagasul normal. Multi s-au trezit, multi sunt revoltati, dar de unul singur, nimeni nu poate sa faca nimic. Cred si sper ca inca mai suntem un popor demn, credincios si curajos si ca vom gasi pana la urma calea spre lumina.
Dumnezeu sa ne calauzeasca!