Vis...sau realitate?

O buna prietena mi-a povestit, in urma cu cateva zile, un vis:
era acasa si, deodata, aude larma mare pe ulita. A deschis usa si a vazut mergand pe drum multime mare de oameni, unii in carute, altii pe jos, toti tristi si cu capul plecat, adica resemnati. Atunci, a inchis repede usa, ingrozita si a spus :"Eu nu merg cu oamenii acestia!" Se facea ca acea casa mai avea o usa de intrare/iesire, vis-a-vis de prima. A deschis cealalta usa si acolo a vazut cativa oameni dar, spre deosebire de ceilalti, nu erau nici tristi, nici resemnati, tineau in maini torte aprinse si priveau spre cer.

Am inteles din visul acesta ca fiecare avem, in momentul de fata, doua variante:ori sa ne asezam in rand cu cei resemnati, ori sa luam in maini cate o torta aprinsa a credintei.

Daca vom spune, acum cand vor sa ne sacrifice ca pe vite, "Iarta-i, Doamne ca nu stiu ce fac!", vom urca o treapta pe scara evolutiei.
Sa le trimitem iubirea si iertarea noastra pentru ca este singura metoda de vindecare si de anihilare a raului, a negativitatii.
Poate ca deja e prea tarziu pentru omenirea aceasta, dar, pentru tot ce-a mai ramas frumos pe Planeta Albastra, pentru puritatea si nevinovatia copiilor nostri de acum si din viitor, merita sa incercam!