In rugaciune

Mi-am plecat genunchii-n rugaciunea de iertare,
Dar n-am stiut sa ma rog, Iisuse
Si-atunci, am rugat-o sa se roage cu mine
Pe Sfanta Maica, a Ta Nascatoare.

Mi-am plecat genunchii-n rugaciunea de indurare,
Dar n-am putut sa plang, Iisuse,
Ca Tine in Gradina Ghetimani,cu lacrimi de sange-
Ale mele lacrimi erau statute si amare.

Mi-ai daruit, Iisuse, indurare si iubire
Atunci cand mintea mi s-a supus inimii,
Ca in inima mea erai Tu, Doamne,
Chiar si atunci cand eram in ratacire.

Imi plec genunchii in rugaciunea de multumire;
Plecati imi sunt genunchii si inma si gandul,
De-a pururi, 'naintea Ta, Iisuse, ca cine mi-ar fi dat iertarea
De n-ai fi facut-o Tu, cu iubire?

Dragostea

Ce este dragostea?
Sigur, este una din insusirile Lui Dumnezeu, pentru ca ne-a creat din dragoste.
[Eu nu stiu prea bine ce este dragostea, recunosc faptul ca ma straduiesc sa invat.] Deci, dragostea este o potentiala insusire a mea ca si a voastra. Omul, adancindu-se in materie, si-a inchis inima, si-a impietrit-o; a uitat exercitiul iubirii. Trebuie sa ne descoperim acest potential si sa-l dezvoltam, sa-l extindem. Dragostea este forta care sustine nu numai Universul, dar si intreg Cosmosul; este peste tot si in totul.
Ca sa nu gresesc, am sa reproduc cap. 13 Corinteni 1-13, in care Sf. Ap. Pavel explica ce este dragostea (este o descriere minunata):

1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3.Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4.Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5.nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6.nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7.acopera totul, crede totul, sufera totul.
8.Dragostea nu va pieri niciodata.
Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9.Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10.dar cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12.Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13.Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Valeria, din multa, multa dragoste pentru voi toti.

Romania mea

Ce-ai gresit, Romania mea?
Ce legi ai incalcat si de ce patimesti atat?
De ce stau viermii pe inima ta sa o devoreze?
Ca doar atat ti-a mai ramas:inima.

-Inima a pamantului meu, de ce vor unii sa te stapaneasca?
-Pentru ca aici va cobori Focul Viu Dumnezeiesc. Aici este Tara Sfanta, in care va curge laptele si mierea.
Pentru ca aici este Iisus Hristos pe Pamant.
Multi nu vor crede pana cand vor vedea. Voi veti fi fericiti si, prin voi, toate neamurile.
Multi se vor trezi si vor vedea. Aceia ii vor ajuta si pe ceilalti sa vada adevarul.

-Inima a pamantului meu, ce am eu de facut?
-Deschide-ti inima. Arata-le calea si daruieste iubire. Iubirea este destula pentru toti.
Cand va va fi greu, chemati-L pe Iisus in ajutor. El vine imediat. Daca-L veti primi si accepta, va ramane cu voi.

-Ce se va intampla daca oamenii nu-L vor primi?
-Nu vreau sa ma gandesc la asta.
Raii vor fi infranti. Ei stiu asta si se tem. Vor sa primeasca darurile. Dar darurile sunt ale fiilor.

-De cine se tem?
-De mania Lui Dumnezeu Tatal.

-Cine sunt fiii?
-Voi toti sunteti fii ai Lui Dumnezeu.
Tineti minte: nimic din ce costruiti fara Dumnezeu nu are valoare. Nu este durabil. EL a pus in voi sufletul, care este etern. Numai acesta are valoare.
Primiti iubirea mea, pe care v-o daruiesc neconditionat!

-Doamne, iti multumim pentru toate darurile pe care le dai fiilor Tai!
Multumim, mama-Pamant si trimitem din inimile noastre catre inima ta iubire si recunostinta!

Sa fii dascal

Sa fii dascal inseamna sa te nasti din lumina si sa fii lumina.
Sa fii dascal inseamna sa ai inima deschisa pentru toti.
Sa fii dascal inseamna sa crezi, sa speri, sa accepti, sa cunosti, sa iubesti, sa protejezi, sa admiri, sa cresti, sa visezi, sa dai speranta, sa construiesti aripi, sa incurajezi binele, sa daruiesti, sa fii asemeni ingerilor pazitori pentru fiecare copil ce sta in fata ta, in banca.
Sa fii dascal inseamna sa-ti deschizi in fiecare zi mintea si sufletul spre nou, spre schimbare in bine, spre progres.
Sa fii dascal inseamna sa inveti de la elevii tai si alaturi de ei, sa te bucuri de bucuriile lor si sa plangi pentru tristetile lor.
Sa fii dascal inseamna sa poti sa spui "Nu sunt perfect, dar ma straduiesc."
Sa fii dascal inseamna sa gasesti totdeauna raspunsul potrivit pentru fiecare intrebare, sa nu obosesti niciodata, sa curgi lin si, asemenea apei care-si canta dorul de izvor si emotia intalnirii cu marea, sa porti in suflet pe toti cei care ti-au facut onoarea de a-ti fi elevi.
Sa fii dascal este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu a avut curajul sa-l dea unora dintre oameni.

Ruga pentru tara

Din Sarmisegetusa se aude
Un glas de tunet-este Decebal.
O poarta de lumina se deschide,
Iar regele coboara triumfal.

R:
Dati-ne, dati-ne
Basarabia 'napoi!
Dati-ne, dati-ne
Dacia 'napoi!

Ne-am inarmat cu dragostea de tara
Si pe caciula dacilor juram
Sa intregim iar tara milenara
Si-apoi pe toti dusmanii sa-i iertam.

R:

Ca s-a trezit pamantul si suspina,
Ca-i rupt de mama sa si-strainat.
Iisus i-a pus pecetea de lumina
Si pentru Dacia a inviat

R:

Carpatii, Tisa, Dunarea si Nistrul
Calcate-au fost de talpa de pagani.
Doar marea noastra ne mai stie plansul
Ca-i lacrimile bietilor romani.

R:

Pe-altarul Daciei nemuritoare
Stau toti eroii tarii ne-nfricati,
In ruga lor spre cer, staruitoare,
Sa intregeasca tara pentru frati.

R:

Voi, care-ati rastignit aceasta tara,
Pe domnul Eminescu ni l-ati luat.
Ne-a mai ramas doar dragostea de tara
Si-o inima ce bate ne-ncetat.

R:

Caietul de vise

Ziua de ieri a fost pentru mine deosebita.
Am primit de la un prieten deosebit un dar deosebit: un caiet de vise.
Sper ca cel care mi l-a daruit nu se va supara daca voi reproduce un fragment din "cuvantul inainte";

Am un vis pe care inca nu l-am implinit, dar pentru care lupt mereu sa merg mai departe.
Am un vis pe care l-am uitat de mii de ori si l-am regasit de tot atatea dati.
Am un vis de-o maretie unde sacrificiile si recompensele par simple mofturi.
Am un vis care ma diferentiaza de lume, uneori de tine si alteori de mine.
Am un vis pentru care voi inconjura Pamantul si Universul.
Am un vis care ma face unic
Si pentru ca mi-a pecetluit destinul, ca un miracol
Eu imi traiesc visul asa ca si cum ar fi deja implinit."

Am deschis acest caiet cu sfintenie, ca si cand as tine in palme , potential, cea mai frumoasa floare din univers: inima mea cu toate visele ei.
Inima mea--am sters-o de praf, am indreptat-o pentru ca era mototolita si acum, ea va fi fericita sa se deschida pentru ca am intrebat-o care sunt visele ei. Nimeni n-a mai intrebat-o pana acum despre ele in afara de mine. Doar eu i-am daruit putin din timpul meu si din iubirea mea renascuta.

Visele(constiente) sunt nascute din dorinta, la care se adauga vointa, indrazneala, curaj, perseverenta, fermitate, constanta si mai ales credinta. Ele devin forme-gand-energie si apoi se materializeaza.
Iisus ii intreba pe cei care veneau la El sa-i vindece: "Crezi ca pot sa te vindec?" sau spunea "Crede numai!". Aplicand Legile universale a vindecat bolnavii si a inviat mortii. I-a nvatat pe apostoli spunand:
"Tot ce veti cere cu credinta, in numele meu, sa credeti ca ati si primit deja si veti avea"(Legea atractiei universale).

Unii s-ar gandi, vorbind despre vise, la o casa mare si frumoasa, la o masina ultimul model, la o calatorie in jurul lumii sau chiar pe alta planeta, la stabilitate financiara, la o insula exotica, la o barca de pescuit sau la alte distractii care, odata implinite, sa le umple fiecare celula a corpului de sentimentul de mandrie pentru realizarile lor.
Pentru unii toate acestea sunt posibile pentru ca acestea sunt dorinta si curajul lor: sa coboare in materia fizica si sa se scalde in ea pentru a se intoarce "acasa" cu aceasta experienta.
Pentru altii, chiar daca exista dorinta si vointa, darul divin este mai putin sau deloc, in conformitate cu meritele lor.
Altii, care au pasit pe drumul evolutiei spirituale si stiu ca lumea aceasta nu ne apartine ("Ale Tale dintru ale Tale..."), s-au desprins de conditionarea materiei (exista oameni care traiesc fara apa si hrana fizica, ci doar cu Lumina). Sunt si oameni care traiesc in saracie dar stiu sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru viata.

Urmand calauzirea autorului, ma aplec spre inima mea, intreband-o care ar fi acel lucru care mi-ar schimba fundamental viata in mod pozitiv si m-ar face foarte fericita?
Deoarece am fost obligata sa ma intorc spre trecut si sa-mi vad greselile majore de la inceputuri, m-am asezat in fata Dumnezeului-Sursa a Totului pentru a primi iertarea, pentru ca mi s-a spus asa:
"Nimeni nu va putea intra in dimensiunea a V-a daca nu va primi iertarea Lui Dumnezeu si a semenilor sai!"
Primul meu vis este sa merit iertarea Lui Iisus, iar El sa locuiasca in inima mea.
Al doilea vis este sa primesc iertarea semenilor mei.
Al treilea mare vis este sa primesc iertarea Universului, pe care l-am agresat, de-a lungul timpului prin manifestarile mele neconforme cu legile sale, pentru a putea accede la noua dimensiune in care se va intra din 2013("Si am vazut un cer nou si un pamant nou")-transferul in noua dimensiune.

"Visele mele ma diferentiaza de tine si uneori de mine", cea care am trait in timpul linear, deoarece fiecare merge spre Dumnezeu pe calea sa. Nu ai dreptul sa impui nimanui sa urmeze calea ta, ci doar sa-i arati drumul. Ca mergem drept sau pe ocolite, destinatia este aceeasi:
INAPOI LA DUMNEZEU

Pentru a raspunde la cea de-a doua intrebare trebuie sa ma gandesc ce mi-as dori neaparat sa indeplinesc in cursul vietii?
Este simplu: sa-mi indeplinesc 100% misiunea personala ce mi-a fost incredintata si pe care mi-am asumat-o de buna voie, pentru ca atunci cand ma voi intoarce, sa am sentimentul datoriei implinite.

In fine, SCOPUL VIETII mele este sa ma dau la o parte si sa-i permit Lui Dumnezeu sa locuiasca in fiinta mea, sa-I slujesc si sa-L iubesc din toata inima mea, cu tot cugetul meu, din tot sufletul meu, cu toata puterea mea.
Aceasta nu este o pierdere ci un mare, mare castig, care ar aduce oricui cea mai mare fericire.

De Pasti

In Noaptea Sfanta-a Invierii,
Sub cerul cald al primaverii,
Iisus ne-aduce tuturor
Lumina chiar de la izvor.

Oare pana cand il vom mai rastigni pe Iisus pe crucea Golgotei?
Nu-l rastignim destul prin faptele noastre din fiecare zi neconforme cu invataturile Sale?

IISUS ESTE VIU!
Crede si vei fi viu!
Credinta trebuie sa fie intreaga! Daca nu este intreaga, pe acelasi fir apare indoiala (ca puiul de cuc, care arunca puii pasarii gazda din cuib) si astfel dispare credinta.
Cea mai importanta povata a Mantuitorului(lasata apostolilor si prin ei tuturor) este:

"Sa va iubiti unii pe altii asa cum v-am iubit eu pe voi!

Acum, de Sfintele Pasti, este momentul (dar nu numai acum) sa ne manifestam iubirea si credinta. Gesturile simple, o mana intinsa catre semenii nostri, cu iubire, din toata inima, in numele Lui Iisus, veti vedea ca aduc bucurie nu numai celor spre care se indreapta, dar si voua insiva.

Daca toti oamenii L-ar primi pe Iisus in inimile lor, Pamantul ar straluci mai tare decat Soarele. Am readuce la viata lumea noastra care acum este in agonie si in intuneric.

Fie ca lumanarea pe care o veti aprinde in Noaptea de Inviere sa fie doar imaginea Luminii din inimile voastre!

Paste fericit!