Noi, umanitatea

Zilnic facem o multime de activitati inutile: ganduri, vorbe, fapte, trairi sentimentale, in care ne risipim energia. De cele mai multe ori le facem din inertie. Nu le trecem prin filtrul gandirii constiente. Ce sa spun de analiza sentimentelor? Tot timpul, in noi se manifesta un amalgam de sentimente. Sunt momente cand un anumit sentiment este mai puternic si mai evident manifestat.
Se vorbeste mult despre spiritualitate, despre descoperirea Lui Dumnezeu si a sinelui, despre viata si moarte,despre iertare si iubire neconditionata.
Cand constientizezi ca, de fapt, noi, oamenii, nu suntem individualitati, ci suntem celulele unui organism viu numit UMANITATE si ca trebuie sa fim recunoscatori pentru toate, mai ales pentru viata, vrei sa te pui in slujba vietii si sa-ti ajuti semenii sa gandeasca, sa cunoasca, sa comunice, sa vibreze pe frecventele inalte ale Universului.
Suntem cetateni universali daca vrem sa fim!
Daca vom renunta la orgoliu, mandrie, trufie,egoism, lene si la toate manifestarile negative care ne-au indepartat de Divinitate, vom realiza ca suntem nimic prin noi insine; daca vom cere sa ni se arate din nou CALEA pe care trebuia sa mergem de multa vreme si sa crestem in LUMINA si IUBIRE, doar asa vom deveni demni de a ne numi OAMENI.

Invatamantul romanesc incotro?

Omul poate invata de la altii sau pote fi un bun autodidact. Poate descoperi Universul contempland un munte sau un fir de nisip. Poate invata sa iubeasca privind o floare, rasaritul soarelui sau privindu-si si intelegandu-si semenii.
Intr-o lume care i-a fost creata ca suport pentru o viata pe deplin fericita, OMUL-coroana Creatiei Divine- a ajuns sa traiasca in constrangeri, umilinte, nefericire, neimpliniri, cazand in capcanele intinse de cei care au pregatit pentru el asa-zisa "noua ordine mondiala", adica jugul si cusca din care nu-l va mai putea scoate nici Dumnezeu.
Iisus ne-a lasat trei daruri: DRAGOSTEA, IUBIREA si CREDINTA.
Ma gandesc uneori cata iubire a mai ramas in suflete si ce mai putem darui din inimile noastre daca flacara iubirii este stinsa? Dar credinta? Oare mai stim conjuga verbul "a crede" la modul indicativ, prezent?
Ma intreb ce sanse oferim copiilor si elevilor nostri la o viata mai buna si mai demna daca, absolvind o scoala, chiar superioara, nu le putem asigura un loc de munca?
Ce-a mai ramas din societatea romaneasca, ce viitor ne construim noua si urmasilor nostri?
Nici pamantul de sub picioare nu ne mai apartine! Cei care "s-au asezat" in fruntea noastra de 20 de ani incoace-lupi in piele de miel-au vandut tot ce au putut vinde. Acum ne-au vandut si pe noi. Ne-au dat pe bani marunti azvarliti de BM si FMI unor bieti cersetori: noi, romanii, ca sa mai acoperim golurile financiare create tot de ei in numeroasele campanii electorale, de luptele pentru putere si de viata de huzur pe care o duc.
Ce-a mai ramas din demnitatea poporului roman?
Strabunii nostri, care s-au jertfit pentru patrie si pentru tihna neamului si a "viitorimii", plang din morminte de mila si rusinea noastra.
Ce ne ofera "stapanii" pe care ii lasam sa ne taie nu numai locurile de munca ci chiar de pe lista vietii?
Ce-ar spune despre noi Brancoveanu, care s-a jertfit pentru apararea credintei crestine a neamului sau, vazandu-ne ca am pierdut batalia pentru apararea invatamantului romanesc- pastrator al valorilor mostenite din neam in neam si garant al existentei noastre ca popor?
Ce curaj am avea sa dam ochii cu Decebal, care stia ca noi, dacii, suntem nemuritori?
Ce pedeapsa ne va da Dumnezeu la Judecata Popoarelor cand ne va spune:
"-V-am dat pamantul nostru sa-l iubiti, sa-l aparati si sa-l cinstiti si n-ati fost demni de darul pe care l-ati primit!"
Ce vom spune in apararea noastra? Ca am fost slabi, lasi, ca ne-au inselat cei mari si puternici, ca sralucirea banilor ne-a intunecat gandirea?
Ce oferim copiilor nostri?
Un sistem de invatamant cenzurat si reformat de toti cei care au trecut prin ministerul nostru de resort, manipulati "la vedere" de cei care au ca scop scaderea gradului de inteligenta a "celor multi".
Ce lasi suntem si cat de usor renuntam la lupta!
Oare, chiar vorbesc despre romani si in special despre cadrele didactice?
Ne mai asemanam noi oare, cu INVATATORUL ISUS HRISTOS care ar trebui sa ne fie modelul si calea? Indraznim sa ne numim "invatatori" si "dascali" ?
Suntem spectatorii pasivi ai desfiintarii unui popor?
Vreau sa cred ca nu este adevarat.
Haideti sa facem ca tot ce am spus aici si acum cu amaraciune sa nu fie adevarat si ca viitorul sa curga pe drumul bun!
Va chem sa devenim impreuna un model de iubire, credinta, izbanda si demnitate pentru toate popoarele lumii asa cum ne-au invatat stramosii prin invatatura, traditii si obiceiuri, cultura si civilizatie, sa castigam razboiul acesta pentru copiii nostri.
Va rog sa ma credeti ca merita!

Misiunea Spirituala a Romaniei

Misiunea noastra, a romanilor este sa construim Centrul Spiritual Mondial.
Dar, dragii mei, cum credeti ca vom reusi sa facem acest lucru, cu bani de la Banca Mondiala, de la Fondul Monetar International, cu ajutor de la actualul Guvern al Romaniei? NU!(Pe cei din urma ii cunoasteti. Noi i-am votat. Am spus cu totii atunci ca nu avem altii mai buni. Acum tragem cuncluzia: cu piatra de cap sau cu capul de piatra, tot una e!)Poate asteptati vreo initiativa din partea Bisericii! (Asteptati degeaba!)
Aceasta sarcina va revine, in primul rand, voua, tinerilor!
Avem specialisti in toate domeniile. Scoala romaneasca "nu scoate idioti", asa cum a declarat cel pe care l-am ales ca om de buna credinta, sa ne conduca. Scoala romaneasca a dat si da lumii, nu numai tarii, minti sclipitoare si oameni cu bun simt si cu credinta in Dumnezeu. Ca scopul "lor" este sa distruga invatamantul romanesc, este adevarat si transparent. Oamenii neinstruiti sau "prosti", (asa cum ne cred si ne vor "ei") sunt mai usor de manipulat si de exploatat. PANA CAND? AJUNGE!
V-am spus ca trebuie sa redescoperim "valorile" pe care le-am ingropat in uitare. Batranii nostri ne vor ajuta, cu intelepciunea pe care le-a dat-o credinta in Dumnezeu, sa reusim. Ei sunt pastratorii traditiilor, a limbii adevarate romanesti, a tainelor, a obiceiurilor sanatoase, a comorilor ascunse in suflet.
Copiii sunt satui de manipulari si indoctrinari.(Cei care sunt prinsi deja in sistem).
Cei mici sunt fericiti atunci cand sunt lasati sa fie ei insisi, curati, buni si naturali. Ei au venit sa ne invete. Lasati-i sa o faca! Nu va simtiti rusinati sa invatati de la copii. Dumnezeu ni i-a trimis in ajutor.
La intreberea "Ce este un crestin?, un copil de 7 ani a raspuns: "Un crestin este crescator in Dumnezeu."
Haideti sa fim toti crescatori in Dumnezeu facand Voia Sa!

Sunt sigura ca multi sunteti in asentimentul meu.
Sunt sigura ca v-ati saturat sa fiti mintiti, inselati,in imposibilitatea de a gasi un loc de munca in domeniul pentru care v-ati instruit sau dati afara din slujba dupa ce ati muncit pentru ei(un an sau treizeci, ce conteaza?)
V-ati saturat sa vi se puna jugul pe gat si sa fiti umiliti, cu un salariu de nimic pentru munca voastra, in propria voastra tara!
Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine ca nu pentru asta s-au jertfit stramosii nostri aparand fiecare palma de pamant cu sange romanesc.
Nu pentru asta s-au "rastignit" Brancoveanu si fiii sai pe "crucea credintei" ca sa renuntam noi, nevrednicii , la traditii, obiceiuri si credinta stramoseasca!
Nu degeaba s-au nascut dreptatea si adevarul pe pamantul acesta.
Sunteti derutati si nu stiti cu ce sa incepeti?
Va ajut!
Amintiti-va cum au procedat "actualii" cand au jucat pisa de teatru "Revolutia". Au eliminat tot ce a fost vechi si nefolositor.
Adica?
Nu mai avem nevoie de hotii, mincinosii si tradatorii din fruntea tarii, care se gandesc doar la ei si la familiile lor. Renuntam la ei.
A-propos! Ati vazut cum ne-a facut de rusine reprezentanta Romaniei in Parlamentul European?
Nu mai avem nevoie nici de imprumuturi de la BM si FMI. Ne-au legat destui bolovani de gat si vor sa ne vada cu capul plecat pana la calcaie in fata lor.

INCHIDETI GRANITELE ROMANIEI!


Vom supravietui, asa cum au facut-o sramosii nostri: muncind, luptand si iubind.
Numai asa ne vom merita numele de Tara Aleasa a Lui Dumnezeu.
Trebuie sa constientizeze fiecare ca este singura sansa pentru noi si singura cale!
Dumnezeu sa ne calauzeasca sa facem Binele!
In numele si pentru ca Slava, Marirea si Puterea Sfintei Treimi sa se vada si sa se manifeste in aceasta lume, fratii mei, haideti sa ne apucam de treaba!

PS Stiti cand este ziua indragostitilor la romani?
Dragobete-(24 februarie sau 3 martie) ziua in care se crede ca toate fiintele isi gasesc perechea si se logodesc.(Noul dictionar universal al limbii romane)

Sa fie Lumina!

Nu stiu cine sunt, dar stiu ca nu apartin acestei lumi.
Nu stiu de ce am coborat atat de jos, in aceasta lume, pe aceasta planeta. Probabil ca am tradat si eu, asa cum au facut-o multi dintre semenii mei de pe Terra si pentru asta si pentru toate cate nu le stiu, ma simt vinovata.

Ridic privirea spre cer si strig:
-Doamne, nu ne parasi! Iubirea n-a murit. E vie in inimile noastre.Cerceteaza-le si vei vedea ca iubirea creste in fiecare zi, pana va cuprinde tot Pamantul si tot Universul.Atunci va fi Lumina.

"SA FIE LUMINA!"

Faca-se Voia Ta, Doamne!


P.S. Stam in fata calculatorului si ascultam pricesne, printre care si "Du-ma la Ghetimani". M-a cuprins un sentiment de vinovatie, gandindu-ma ca poate eram si eu acolo, atunci si L-am tradat. Deasupra calculatorului am doua icoane: Maica Domnului cu Iisus in brate si icoana Lui Iisus.
Am intrebat: "Doamne, de cate ori te-am tradat?"
Raspunsul a venit imediat:
"Ma tradezi ori de cate ori gresesti!"

Ce ne poate tine pe cale?
Starea de prezenta continua in constiinta Hristica, in Dumnezeu.
Sa invatam sa fim aici si acum, mereu in Dumnezeu.

Pe cale cu Iisus

Cand mergi pe cale cu Iisus,
Ti-e viata sarbatoare
Si toate relele s-au dus,
Pierdute pe carare.

Cand mergi pe cale cu Iisus,
E lumea o gradina,
In care cresc, acolo sus,
Florile de lumina.

Cand mergi pe cale cu Iisus,
Dator esti viata-ntreaga,
Sa duci la Dumnezeu de Sus
Si lumea ta cea draga.

Iisus e marele mister,
Ce-a rasarit, dar n-a apus
Si vei ajunge Sus, in cer,
Numai de mana cu Iisus.

Calea

Deschisa-i Calea pentru toti:
Pentru copii, parinti, nepoti,
Pentru toti care se caiesc
Si pentru cei ce se smeresc.

Intr-o zi, am urcat muntele sa-L intalnesc pe Iisus. Cand am ajuns in varf, am vazut un fel de constructie. Era in prag si imi zambea. Stiam ca este EL. Mi-a spus:
-Te asteptam!
M-am simtit atat de stanjenita, dar, totusi L-am intrebat:
-Doamne, ce trebuie sa fac?
Mi-a raspuns, aratandu-mi la poalele muntelui o multime de oameni care priveau spre noi si asteptau:
-Arata-le "calea"! Nu-ti fie frica! Eu voi fi cu tine tot timpul.
Daca mi-ar fi dat sa aleg, as fi ramas acolo, in varful muntelui cu Iisus, dar stiam ca primisem o misiune importanta, pe care trebuia sa o indeplinesc.
Ne-am luat ramas bun si am coborat. Eram desculta. Bolovani ascutiti imi raneau picioarele, dar mergeam inainte, plangand si de durere si de bucurie.
De atunci m-am tot gandit si m-am intrebat:"Oare, ce trebuie sa fac in mod concret? Care este "calea" si ce trebuie sa le spun oamenilor?"

Eram, in iulie anul trecut(in pelerinaj) la Manastirea Sambata de Sus. Noaptea am avut un vis: sa facea ca vedeam un capat de pod care se scufunda intr-o apa neagra. Eram ingrijorata si ma intrebam pe unde voi trece pe celalalt mal daca nu mai era pod. In clipa urmatoare, privirea mi-a fost indreptata in sus. Deasupra locului unde fusese podul se intindea acum o punte subtire, ca un cablu electric. Imediat m-am vazut proiectata pe acea punte, de care erau prinse niste suporturi pe care sa pot calca, doar atat cat talpa mea de mari. Stiam ca sunt facute anume pentru mine. Stiam ca aceea este "calea" mea. Se incheiase o etapa din viata mea si acum mi se daduse o sansa. De acum, conditia era sa nu calc gresit, altfel cadeam in apa neagra,de care fusesem atat de aproape, pe calea cea lata si sigura.
Era un raspuns la indoiala mea de-o viata legata de existenta cararii celei inguste.
Era un raspuns la rugaciunile mele de a mi se acorda o noua sansa, de a iesi din intuneric la lumina.
Doamne, ajuta-ne sa gasim CALEA si sa nu ne abatem de la ea!

Crucea

Crucea este din totdeauna simbolul Lui Iisus.Ea simbolizeaza izbanda Luminii care coboara din Ceruri, pe verticala si se imparte intregii lumi, cu iubire, tuturor ce vor si sunt pregatiti sa o primeasca.
Ce inseamna sa fii pregatit?
Nu exista alta cale spre Dumnezeu, spre desavarsire decat sa urmezi Lumina.
Iisus este Lumina.
A venit pe Pamant ca sa faca lumina in lume. El vine la tine daca-L chemi, te vindeca daca-I ceri, iti raspunde daca intrebi, te elibereaza din cursele viclene daca Ii oferi inima ta sa se odihneasca in ea.
Fa-I Lui Iisus templu in inima ta!
Coboara-L de pe cruce si nu-L mai rastigni cu pacatele, cu necredinta, cu indiferenta, cu indoiala din fiecare zi!
Ajuta Lumina sa invinga intunericul de pe Terra, ca sa fii liber si fericit!