Sfanta Inviere

E atat de frumos in sat: padurea, iarba verde de acasa, aerul nepoluat, portile deschise intre sateni, sprijinul si colaborarea dintre oameni, relatiile amicale, comunicarea sincera si fireasca.
In Noaptea Invierii, inainte de miezul noptii, oamenii pornesc spre biserica. Se aude toaca, iar sunetele ei ritmate pe lemnul uscat iti regleaza respiratia,bataile inimii, pulsul constientei ca toti mergem spre aceeasi tinta: sa fim partasi la Invierea Lui Dumnezeu-Fiul, spre invierea sufletelor noastre.
Ajung la biserica si iau o lumanare, dar cineva imi mai da inca una.
Ingenunchez si ma rog pentru toti. Invoc Sfanta Treime, pe Sfanta Fecioara Maria si chem Lumina.
Apoi, la orele 24, preotul ne cheama: "Veniti de luati Lumina!"
Ma gandesc pentru cine sa aprind cea de-a doua lumanare. Am numit-o pentru toti crestinii, mai ales pentru cei bolnavi in casele lor sau in spitale, pentru cei singuri si parasiti, pentru cei flamanzi si goi, care nu au avut bani nici pentru lumanarea din Noaptea Invierii.
Totul este simplu si firesc, fiecare urmeaza drumul Luminii si inconjuram biserica.
Natura participa si ea. Parfumul florilor, al pomilor infloriti, al ierbii proaspat tunsa si Lumina, dau impresia de feerie. Simti ca prinzi aripi si plutesti. Ingerii coboara pe Pamant ca sa cante impreuna cu oamenii "Hristos a inviat".
La sfarsitul slujbei, preotul ne spune ca Lumina pe care am primit-o a fost adusa sambata dupa-amiaza de la Ierusalim, de la Sfantul Mormant si a ajuns in biserica noastra la 23 si 50 de min.
Am inteles ca este Lucrarea Divina, Voia lui Dumnezeu, ca Lumina Sfanta sa uneasca, sa faca legatura intre Vechiul Ierusalim si Noul Ierusalim (intr-un fel, predarea misiunii).

Hristos a inviat!